Cum pot fi ajutate misiunile?

Mulţi credincioşi pun deseori această întrebare: Cum putem ajuta pe misionari şi misiunile? Răspunsul necesită o descriere a proiectelor din misiuni şi o listă interminabilă de neajunsuri. Realităţile de pe teren, adică, din cele trei misiuni, unde sunt preoţii români (Ecuador, Coasta de Fildeş şi Kenya), sunt foarte diferite, însă pretutindeni este vorba de un aspect esenţial: lupta omului de acolo cu subzistenţa. Deşi misionarii sunt prezenţi în aceste ţări de misiune pentru a vesti evanghelia, ei nu vor reuşi niciodată aceasta, fără a-i convinge pe localnici, plini de lipsuri şi suferinţe, că le sunt aproape şi că se străduiesc, prin intervenţii susţinute, să-i ajute să depăşească şi unele din problemele lor vitale. Ajutorul material este o formă concretă de iubire şi punere în practică a cuvântului lui Dumnezeu.

La ultima vizită a PS Aurel Percă în Kenya (februarie 2009) a fost exprimată o cerere insistentă din partea comunităţii din Gamura de a fi ajutaţi să facă acolo o fântână, aceasta reprezentând urgenţa cea mai mare, întrucât nu exista nici o sursă de apă în zonă şi pentru aprovizionarea cu apă trebuiau să străbată prin deşert cale de jumătate de zi sau chiar o zi întreagă. Lipsa apei în deşert reprezintă, de altfel, problema cu care se confruntă foarte mulţi localnici. Proiectul a fost realizat prin susţinerea PS Aurel Percă şi, după multe greutăţi, fântâna a fost inaugurată în luna noiembrie 2009. Bucuria şi mulţumirea comunităţii din Gamura (Kenya) este relatată de pr. Eugen Blaj, parohul misiunii: "Vă mulţumesc în numele comunităţii din Gamura, care este foarte mulţumită de acest cadou vital pentru ei. Vă asigur, ca să aveţi bucurie în inimă, că este folosită zilnic de toată comunitatea din Gamura, de grădiniţa şi şcoala primară din Gamura. Le este de mare ajutor această fântână. Datorită unor lucruri neprevăzute, proiectul, în decursul lui, a mai suferit modificări. Nu ne aşteptam să fie un pământ foarte moale, care să cadă singur sau să săpăm aşa de adânc. Din experienţă, eu ştiam că pretutindeni aveam problema stâncilor, a pietrelor, în a săpa. Apoi apa am găsit-o întotdeauna mai la suprafaţă. În cazul fântânii din Gamura, nu a fost deloc pământ pietros şi nici prea la suprafaţă nu am găsit apă. A trebuit să se sape peste 12 m adâncime pentru a se găsi apă şi apoi cel puţin un metru în apă. S-a găsit apă foarte bună, de izvor, nu stătută de mare, care ar fi fost sărată. Apa este potabilă şi foarte gustoasă. Domnul să vă răsplătească însutit şi să vă binecuvânteze neîncetat".

Acesta este un exemplu de ajutor concret pentru misiuni, iar astfel de proiecte, sub formă de cerere, ajung deseori la Centrul Misionar Diecezan, din misiuni, care aşteaptă binefăcători. Timpul Postului Mare este perioada potrivită pentru o pomană şi un ajutor real, prin gesturi de caritate, ca să trăim conform îndemnurilor Bisericii, ajutând pe săraci, fără să fie neglijată şi rugăciunea intensă pentru ca providenţa divină să încurajeze şi să susţină pe misionari. Sunt deja câteva comunităţi din dieceza noastră care s-au angajat în acest timp să susţină diferite proiecte din Ecuador, Coasta de Fildeş sau Kenya. Solidaritatea creştină exprimată prin astfel de acţiuni rămâne o formă de mărturisire a credinţei şi de trăire a evangheliei.