Învăţături şi deprinderi
Dialog între doi filozofi. Aristip către Diogene: "Dacă ai învăţa să te pui bine cu regele, nu ai mai fi pus în situaţia de a mânca doar o fiertură de linte". Diogene către Aristip: "Dacă ai învăţa să trăieşti cu o astfel de mâncare, nu ai mai fi pus în situaţia de a-l linguşi pe rege". Chestie de gusturi sau de principii? Poate mai degrabă de ierarhizare. Sau, altfel spus, deprinderi sănătoase contra compromisuri.
Dar oare câţi nu-şi calcă în picioare deprinderile sănătoase din creştinism pentru avantaje imediate. Nu au învăţat nimic; sau nu le-au practicat (atunci când au făcut-o) spre învăţătură. Iată de ce întrebarea "Trăieşti ca să mănânci sau mănânci ca să trăieşti?" nu este chiar banală. Dimpotrivă. Ca de altfel şi sentinţa potrivit căreia totul se învaţă. Depinde însă cu ce scop. Depinde şi cine este cel care-ţi propune ceva spre învăţătură. Mai ales când este infla(ma)ţie în acest sector. Şi încă prin mijloacele de comunicare penetrante şi invadatoare. Ca să nu spunem obraznice şi lipsite de jenă prin cei care emit. Şi aceasta în timp ce cuminţenia şi înţelepciunea generaţiilor sănătoase (ce ţin mai mult de trecut) nu par să aibă vreo şansă.
De fapt cine învaţă pe cine? Şi... "compătimind" sau pervertind?
