Paştele, sărbătoarea lespezilor răsturnate!
Fiecare dintre noi are lespedea sa. Un bolovan enorm, rostogolit peste deschiderea sufletului, care-i înăbuşă aerisirea, care-i blochează orice rază de soare, sub care-l încremeneşte gerul, şi care împiedică comunicarea cu celălalt.
Este lespedea singurătăţii, a mizeriei, a bolii, a urii, a disperării, a păcatului.
Suntem toţi morminte înstrăinate; fiecare sigilat de propria moarte.
Paştele, aşadar, să fie pentru toţi rostogolirea lespezii, sfârşitul coşmarului, izbucnirea luminii, primăvara unor relaţii noi. Şi dacă fiecare dintre noi, odată ieşit din propriul mormânt, începe să îndepărteze şi lespedea de pe mormântul de alături, se va repeta în sfârşit minunea cutremurului care a însoţit primul Paşti a lui Cristos.
Evanghelia ne spune că cele două momente supreme ale istoriei mântuirii, moartea şi învierea, au fost amândouă însoţite de cutremur (Mt 27,51; 28,2).
Paştele este, aşadar, sărbătoarea lespezilor răsturnate!
Este sărbătoarea cutremurului!
