Înviere
O crustă de mană putea-va rămâne,
O mână de haruri putea-va-mplini
Dorinţa lui astăzi, opusul lui mâine,
Dar, până la urmă, oricum, vor pieri.
Căci moare şi Lazăr, el reînnodatul
La firul de viaţă cam brusc întrerupt,
Cum moare de altfel şi astăzi tot natul
Şi moare-orice om de la bun început.
Şi totuşi se schimbă ceva, nu oriunde,
Ci chiar în esenţa de om muritor,
O dată cu ceea ce Domnu-ntreprinde
Când moare pe cruce, jertfit tuturor.
Căci chiar dinăuntru se spulberă-n fine,
Destinul cel jalnic, comun pentru toţi,
Când Domnul, din moarte, se scutură bine
Şi-nvie la viaţă, învie din morţi.
De-atunci învierea nu-i doar o-nnodare
De zile cu zile, program prelungit,
Ci-i chiar veşnicia cu tot ce e-n stare
S-aduncă-nviatul ce-a fost răstignit.
Ofertă de viaţă totală şi plină,
În care chiar trupul nu-i doar ambalaj,
Chiar dacă o vreme mai vrea să rămână
Pământului pradă şi timpului gaj.
E sfânta-nviere lumină în toate,
E har şi tărie în luptă şi cer,
E chiar mântuire, cu mult peste poate,
E chiar garanţie că n-o să mai pier.
Pr. Cristian Chinez
* * *
Bucuria învierii
Bucuria învierii e aşa de mare azi,
O cântare fericită se revarsă-n sfânt extaz.
Suflete, ce zaci acuma doborât de-al tău păcat
Hai, te scoală, schimbă-ţi viaţa căci Cristos a înviat!
Treacă fără nume anii cei trăiţi fără Cristos.
Legăturile Satanei zacă-n pulbere pe jos.
Cântă slavă celui care viaţa ne-a răscumpărat
Cu un preţ atât de mare, - slavă lui, El a-nviat!
Să trăim de-acum înainte strânşi de jertfa crucii lui
Cu o dragoste fierbinte noi, ostaşii Domnului.
Să răsune-n mii de glasuri slava lui neîncetat.
Inimile sus! - Cântaţi-i! Azi Cristos a înviat!
