Oraşul Dărmăneşti este situat în judeţul Bacău, pe Valea Trotuşului la confluenţa râului Uz cu Trotuşul, prelungindu-se de o parte şi de alta a râului Uz până în extremitatea vestică a judeţului. El se înalţă până în vârful Nemira (1.649 m), stabilind astfel limita cu judeţul Harghita. Cu un număr de aproximativ 14.300 de locuitori oraşul se întinde pe o suprafaţă de circa 27.600 ha.
După unele documente aceste locuri au fost populate după anul 1200, când, din cauza invaziilor pricinuite de tătari, populaţia era nevoită să se retragă pe Valea-Uzului, ascunzându-se în munţi.
Începând cu secolul al XVI-lea Dărmăneştiul apare menţionat în mai multe documente. În anul 1790 apare ca toponim în hărţile lui Dimitrie Cantemir.
Prezenţa catolicilor pe aceste meleaguri este menţionată în statisticile catolice ale Schematismului Misiunii din 1850, sub forma Dormonesti, având biserica închinată sfântului Ioan Botezătorul şi un total de 280 de credincioşi, dar prezenţa lor reală poate fi situată mai înainte de anul 1800 pentru că în 1813 aveau deja construită o biserică. Mulţi dintre catolicii veniţi aici au fost atraşi de marii proprietari agricoli. În jurul anului 1852 proprietarul Nicolae Ghica-Comăneşti, vărul domnitorului, cere episcopului Antonio de Stefano să înfiinţeze un centru parohial la Comăneşti pentru a-i atrage pe catolici în zonă, asigurându-şi astfel lucrători pentru moşia sa, cererea fiind onorată în anul 1853 prin înfiinţarea Parohiei Dărmăneşti, uşurând munca enormă a Parohiei Pustiana care avea spre păstorire şi această zonă. După înfiinţarea centrului parohial la Dărmăneşti s-a putut asigura îngrijirea catolicilor de la Palanca şi până la Bogata. În cadrul parohiei, în anul 1880 în Dărmăneşti a funcţionat pentru câteva luni şi o şcoală catolică, pe care pr. paroh Scaramucci din acel timp a fost nevoit să o închidă pentru că nu avea cu ce plăti învăţătorii.
Aşa cum reiese din Schematismul Misiunii, Biserica era închinată Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul şi a fost distrusă de un incendiu în ziua de 9 septembrie 1918. Pe acelaşi loc apare un nou lăcaş între anii 1922 şi 1928, lăcaş de cult îmbunătăţit în decursul timpului atât în exterior cât şi în interior. Din cauza lipsei de rezistenţă, dar şi a faptului că devenise neîncăpătoare credincioşilor, această biserică a trebuit să fie dărâmată.
Demolarea ei, în anul 2004, a făcut mai vizibilă impunătoarea biserică nouă ale cărei lucrări au început în anul 1995, pentru zidirea ei dedicându-se cu mult zel şi efort pr. Eugen Lucaci.
Sfinţirea noii biserici, cu hramul Preasfânta Inimă a lui Isus, şi consacrarea altarului din marmură au avut loc la 1 septembrie 2003. Noua biserică are 17 m lăţime, o lungime de 40 m, iar înălţimea este de 9 m interiorul şi 14 m până pe vârful acoperişului. În jurul acestui nou lăcaş de cult s-a ridicat şi o sală de cateheză ce se încadrează în aceeaşi linie arhitecturală.
Actuala casă parohială a fost construită de pr. Ioan Trifaş în anul 1936 şi se păstrează astăzi în aceeaşi formă exterioară cu puţine modificări interioare.
Parohia catolică din Dărmăneşti actualmente are un număr de 597 de familii şi un total de aproximativ 1.750 de credincioşi, păstorită din anul 1993 de pr. Eugen Lucaci, fiind ajutat, începând cu anul 2003, de pr. vicar Valentin Aenoaei.
În această localitate din toamna anului 2005 îşi desfăşoară activitatea şi Congregaţia Surorilor Carmelite.
Şi în Dărmăneşti a pornit la drum cu paşi timizi Acţiunea Catolică a Tinerilor cu un număr de 23 de membri. În această parohie şi-a desfăşurat activitatea şi Asociaţia Cercetaşilor Creştini Români (ACCR), contribuind mult la entuziasmul şi întărirea unităţii tinerilor.
