Apropiatul film "Codul lui Da Vinci" şi cartea stârneşte controverse. Într-un interviu acordat agenţiei Zenit, preluat de Catholica, un reprezentant al "părţii rele din film" dezvăluie opinia sa despre producţia Sony-Columbia ce va fi lansată internaţional în luna mai a acestui an, după controversatul roman al lui Dan Brown. Marc Carroggio, care se ocupă de relaţia cu presa internaţională a prelaturii Opus Dei, a spus că atât cartea cât şi filmul "se dovedesc în final a fi un fel de publicitate indirectă pentru noi".
"Să îi ajutăm pe oameni să îl cunoască pe Isus Cristos"
* Ce vă deranjează cel mai mult la carte, şi acum la film?
Sunt conştient de faptul că ficţiunea îşi are propriile ei reguli şi că nu trebuie luată prea în serios, dar, creştin fiind, mă deranjează modul frivol în care cartea se joacă cu viaţa lui Isus Cristos. Mai mult, scenarii ca acesta demonizează câte un grup. Biserica Catolică este prezentată ca o bandă de criminali care de 2.000 de ani încearcă să ascundă o minciună uriaşă. Deşi povestea este absurdă şi uneori cumva comică, ea produce o imagine de ură asupra instituţiei şi, după cum ştim, imaginile cu ură nasc ură în cei care nu au un simţ critic. Nu cred că avem nevoie de caricaturizarea vreunei religii. Ar trebui în fapt să acţionăm în direcţia armoniei, toleranţei şi înţelegerii. Nu poţi căuta pacea cu mâna stângă, în timp ce cu mâna dreaptă baţi oameni.
* Opus Dei nu oferă de regulă reacţii oficiale la astfel de evenimente. Va fi o excepţie în cazul filmului Codul lui Da Vinci?
Unii aşteaptă o "declaraţie de război" din partea Bisericii Catolice şi a Opus Dei. Aceasta ar sluji celor care se ocupă de promovarea filmului. Vă pot însă asigura că singurul răspuns al Opus Dei va fi o declaraţie de pace. Nimeni nu va trece la ameninţări sau la organizarea de boicoturi. Am fi fost bucuroşi dacă producătorii, Sony-Columbia, ne-ar fi arătat un semn de respect. Aş numi răspunsul lor ca fiind până acum "politicos dar neangajant", cu prea puţine semne că intenţionează să respecte credinţele religioase.
* Cum credeţi că vor reacţiona la film membrii Opus Dei?
Reacţia membrilor Opus Dei, ca a multor creştini, va fi: "Foloseşte lămâia pentru a face limonadă". De fapt acest eveniment ne oferă o minunată ocazie să vorbim despre Isus Cristos. La urma urmei figura lui Isus Cristos este cea care explică, în mare măsură, popularitatea cărţii. Romanul este parazitic în esenţă: autorul îşi face numele atacând o personalitate importantă, prezentându-şi apoi lucrarea ca artă. Dacă în centrul cărţii nu ar fi fost Isus Cristos, cartea nu ar fi născut un astfel de interes. Cred că cel mai bun răspuns este pur şi simplu să îi ajutăm pe oameni să îl cunoască pe Isus Cristos. Presimt că în acest an, mulţi oameni se vor simţi impulsionaţi să citească Evangheliile sau o carte despre viaţa lui Isus Cristos. Vor fi atraşi să se gândească la marile teme ale credinţei, care aruncă o lumină asupra celor mai dificile întrebări ale existenţei umane. După mine, acestea sunt toate căi de a transforma o lămâie în limonadă.
* Dan Brown a reuşit, într-un anume sens, să vă ofere ocazia de a vă prezenta lumii. Aţi sesizat o creştere a interesului oamenilor faţă de Opus Dei?
Anul trecut, în SUA peste un milion de persoane au vizitat situl nostru (www.opusdei.org), iar aceasta se explică în primul rând prin interesul generat de cartea Codul lui Da Vinci. Aşa că putem vorbi de un fel de publicitate indirectă. Deja am strâns ceva limonadă datorită acestei cărţi, şi, cu voia Domnului, sperăm ca filmul să crească producţia de limonadă. Vom încerca să oferim cât mai multă informaţie şi să fim complet deschişi şi disponibili. Dorim să oferim tuturor celor care doresc şansa de a cunoaşte prelatura Opus Dei chiar de la noi. Acest lucru nu pare a-i interesa nici pe autorul cărţii, nici pe producătorii filmului.
* Veţi da în judecată pe producătorii filmului?
Aş fi surprins să se întâmple aşa ceva. Dar desigur am avea mai mult decât suficiente motive. Să ne imaginăm că ar apărea un film în care se spune că Sony-Columbia nu este ceea ce credem noi, ci de fapt un grup secret de asasini conduşi de mafie..., dar la finalul filmului ar scrie: ficţiune. Mă îndoiesc că avocaţii lor ar fi mulţumiţi. Sunt sigur că ar apela la un proces. Totuşi, procesele juridice sunt semnele conflictelor instituţionale. Ar fi un fel de "Opus Dei vs. Sony-Columbia". Pentru mine aşa ceva sună suprarealist. După cum am spus anterior, singurul lucru pe care îl va face Opus Dei va fi o declaraţie de pace. Este nevoie de doi pentru a fi o luptă, iar în acest caz va lipsi una din părţi.
Dar membrii Opus Dei se află în 60 de ţări. Unii dintre ei conduc centre ce pregătesc tineri care nu îşi pot găsi un loc de muncă. Alţii conduc spitale în zone defavorizate. Toate acestea depind financiar de ajutorul multor donatori. Desigur, romanul şi filmul ar putea să le facă viaţa mai dificilă. Din acest motiv nu m-ar surprinde ca în unele zone să existe un interes pentru recuperarea pagubelor produse de "Codul lui Da Vinci".
* Opus Dei va recomanda membrilor ei să nu vadă filmul? Sau se va prefera avertizarea lumii privind prezentarea negativă a Opus Dei?
Membrii Opus Dei sunt adulţi. Nu le vom da sfaturi. Există însă o întrebare interesantă: care este vârsta audienţei acestui film? Orice adult, cu o educaţie minimă, poate să facă diferenţa între realitate şi ficţiune. Dar când istoria este manipulată, nu ne putem aştepta de la un copil să judece corect. Faptul că se spune că este o ficţiune, nu este de ajuns. Aşa cum îi protejăm pe copii de scene explicite de sex şi violenţă, mi se pare că trebuie să îi protejăm şi de violenţa mai subtilă şi mai insidioasă. Cred că trebuie să ne punem întrebarea despre audienţa filmului. Pe lângă gândul la profit, trebuie estimate şi posibilele influenţe negative asupra tinerilor. După cum am spus anterior, acum nu este timpul să lovim în armonia dintre persoane, naţiuni şi religii, ci, dimpotrivă, trebuie să căutăm înţelegerea.
