Suntem în Postul Mare, timp de reînnoire interioară, în care raportul om-Dumnezeu ar trebui să fie mai profund.
Vom reuşi cu adevărat să-i simţim divina prezenţă îndeosebi atunci când vom reuşi să-l întâlnim pe Dumnezeu, să descoperim şi să înţelegem modalitatea cea mai eficientă prin care putem să comunicăm cu el, mai ales cu inima. Şi nu vorbim aici doar de inima de carne, ci inima în sensul de centru al raţiunii, locul deciziilor, al alegerilor, locul adevărului, al întâlnirii autentice dintre om şi Dumnezeu.
Există nenumărate mărturii ale unor mari sfinţi, înţelepţi şi profeţi, cu privire la stările interioare pe care le trăiau atunci când, pur şi simplu, vorbeau în mod lăuntric cu Dumnezeu. În lumina acestor exemple ne dăm seama că, de fapt, fiecare poate comunica într-un mod tainic în intimitatea fiinţei cu Tatăl ceresc. Nu ne vom limita doar la un banal monolog interior şi imaginar, ci la o conversaţie tainică, reală şi vie, în care noi îi vorbim lui Dumnezeu-Tatăl, iar el ne răspunde. Fără îndoială că fiecare dintre noi, mai ales în momentele cele mai dificile ale vieţii, ne adresăm lui Dumnezeu în speranţa obţinerii unui ajutor.
Fiecare fiinţă umană a primit de la Dumnezeu posibilitatea de a comunica cu el, de a-i împărtăşi încercările şi tentaţiile de tot felul, reuşitele şi eşecurile, speranţele şi momentele de disperare.
La această întâlnire, Dumnezeu nu ne cere să facem lucruri extraordinare şi nici nu pretinde să ne prezentăm perfecţi în faţa lui, ci vrea să fim noi înşine cu propriile limite, să-i vorbim spontan, cu simplitate şi sinceritate, cu multă credinţă, speranţă şi mai ales cu multă iubire, deoarece nu-i putem dărui nimic altceva în schimb.
Carmen Lea
De ce Isuse?
De ce Isuse-n Betleem,
Oraşul prorocit, atât de venerat,
E-atâta ură şi blestem,
De vechile dispute-ndurerat?
De ce Isuse, în cetate
Primitu-te-au ca şi pe regi,
Minunile-ţi fost-au uitate,
Când te loveau brutal cu vergi?
De ce atunci te-au condamnat,
Nesocotind blestemul ce-au luat
De zeci ce mor şi au murit
Cu lacrimă şi sânge au plătit?
De ce Isuse, răstignit?
O ştie-o lume-ntreagă.
Iar cei ce moarte ţi-au dorit
Continuă şi-o neagă.
De ce atâta chin ai îndurat?
Bătut cu vergi şi-ncoronat,
Pe Golgota cu a ta cruce-n spate,
Răscumpărând atunci a lumilor păcate.
De ce?
Căci cei ce luptă căutând
În viaţa scurtă, bine;
Nimic nu vor avea nicicând
De nu mă au pe mine.
Mihai Pal (Ierusalim) Drum crucial
Pe scara sufletului meu
M-am întâlnit cu bunul Dumnezeu
Eu coboram mâhnit din conştiinţa mea,
Iar el urca surâzător spre ea!...
Şi ne-am oprit la jumătatea scării
Încrucişându-ne în clipa-ntâmpinării
Săgeţile perechilor de ochi ca de-obicei
Ah! ochii lui cum seamănă cu ochii mei!
Pe scara sufletului meu
M-am întâlnit din nou cu Dumnezeu
El cobora solemn din conştiinţa mea
Iar eu urcam surâzător spre ea!...
