O parte dintre credincioşii români aflaţi la muncă în sudul Spaniei au avut bucuria ca în localitatea Molvizar (provincia Granada), împreună cu părintele Claudiu Bărbuţ venit de la Roma şi cu părintele Petru Chelaru, care îşi desfăşoară activitatea pastorală în Dieceza de Malaga, în Spania, să sărbătorească pentru prima dată Sfintele Paşti în limba română în străinătate. Deşi la 4.000 km distanţă de casă şi de cei dragi, bucuria pascală a umplut sufletele şi inimile celor care s-au pregătit pentru acest moment păstrându-şi identitatea creştină cu specificul românesc şi moldovenesc.
Corespondenţă din Spania
Sărbătoarea Paştelui ne-a reunit pentru a ne mărturisi credinţa şi pentru a ne împărtăşi pacea şi bucuria regăsirii.
Eram împreună la Mijas, localitatea în care se afla părintele Petru, când micul, dar entuziastul grup de tineri catolici moldoveni din Molvizar ne-a invitat să celebrăm sfânta Liturghie în ziua de Paşti cu ei. După ce am celebrat în parohia din Mijas ("San Manuel") Liturghia Învierii şi apoi în duminica Paştelui la ora 12.00 cu comunitatea spaniolă, ne-am îndreaptat în după-amiaza aceleiaşi zile spre Molvizar. După 115 km, cu maşina plină de alţi tineri români din zona Mijas, care doreau să participe şi ei la acea celebrare, am ajuns la ora 17.00. Eram aşteptaţi de 25 de tineri, majoritatea din Butea, în faţa bisericii, împreună cu parohul locului, Don Alfonso. Părintele ne-a deschis porţile bisericii şi ne-a invitat la celebrare. Nu mică ne-a fost surprinderea când am observat că unii oameni mai în vârstă din sat au dorit să participe la celebrarea Paştelui în limba română.
În timp ce unul dintre noi preoţii pregătea cântecele pentru Liturghie, celălalt a mers la scaunul de spovadă.
Am început celebrarea Liturghiei. Participarea activă a acestor tineri la citirea lecturilor, psalmului şi rugăciunii credincioşilor ne-a arătat cât de mare era dorinţa acestei celebrări în limba maternă.
După Liturghie ne-am îndreaptat spre casa pusă la dispoziţie de primărie pentru întrunirea acestor tineri români. Acolo, într-o atmosferă de bucurie împărtăşită, am avut posibilitatea să exprimăm fiecare trăirea, "peripeţiile" prin care trece un român în străinătate, bucuriile şi necazurile, şi desigur am putut să păstrăm tradiţia frumoasă de a ciocni un ou roşu spunând "Cristos a înviat". Am aflat astfel că mulţi lucrează în serele din împrejurimi şi acest lucru nu este uşor. Însă când ştii că cineva are nevoie de ajutorul acesta în ţară şi efortul tău este răsplătit, totul devine mai uşor. O mare problemă este lipsa actelor pentru unii dintre ei, fapt care îi face să umble cu precauţie şi teamă şi să nu beneficieze de aceeaşi facilitate de a găsi de muncă.
Sunt mulţi românii aflaţi în Spania şi unele comunităţi au reuşit să organizeze chiar şi o revistă care să-i reprezinte. Pr. Leonard Diac aflat în nord-estul Spaniei este promotorul acestei reviste, ajută mult pe oameni să afle unii de alţii...
Localnicii spanioli erau alături de tineri şi încercau să înţeleagă câte puţin din obiceiurile ţării noastre. Le-a plăcut Liturghia. Au spus că deşi nu au înţeles prea mult, a fost foarte frumos. Vorbind cu oamenii din stat, am observat că, deşi se aud multe despre români şi în general nu au o faimă bună, tinerii români de acolo se bucură de o stimă şi sunt chiar îndrăgiţi, consideraţi ca fiind "ai lor", căci sunt harnici şi cinstiţi.
Astfel, frumoasa şi profunda urare creştină Cristos a înviat a răsunat şi la mare distanţă de casă, în briza Mării Mediterane, încălziţi de soarele fierbinte andaluz.
