Localitatea Barticeşti face parte din şiragul minunat al comunităţilor catolice din jurul Romanului. În legătură cu formarea satului Barticeşti, se spune din bătrâni că, în jurul anilor 1750-1760, un anume Bartic, originar din Teţcani, s-a stabilit aici împreună cu familia sa, fugind de asuprirea boierească din Săbăoani.
În primul Status animarum din Hălăuceşti sunt menţionate primele 18 familii care formau satul Tescănaş. Leagănul Barticeştiului pare să fie satul Teţcani. Părintele Aloiziu Ralli, paroh de Hălăuceşti, a folosit numele de Tescănaş pentru prima dată la 2 iulie 1787. Începând cu data de 1 februarie 1790, apare pentru prima dată numele de Barticeşti.
În anul 1832 apare primul locaş de cult în Barticeşti; o şură din lemn este adaptată să fie prima bisericuţă, care îl avea ca patron pe sfântul Gheorghe. Relaţia episcopului Antonio di Stefano din 1859 spune că biserica "Sfântul Gheorghe" din Barticeşti a fost construită de boierul ortodox din Boteşti, Dumitru Stan. Se pare că este vorba de al doilea locaş de cult, construit din lemn. Timp de 84 de ani Barticeştiul a fost filială a Parohiei Hălăuceşti.
Între anii 1864 şi 1946 comunitatea catolică din Barticeşti trece în grija Parohiei Gherăeşti. În anul 1893 se construieşte a treia biserică, existentă şi astăzi, deşi în decursul timpului a suferit mai multe modificări şi refaceri. În anul 1928 s-au cumpărat primele două clopote pentru biserica din Barticeşti. Mai rămânea un pas important de făcut, şi anume posibilitatea de a deveni parohie. La 2 iulie 1946, ep. Marcu Glaser îl numeşte pe pr. Martin Pârţac primul paroh de Barticeşti.
În anul 2000 s-au împlinit 220 de ani de la atestarea documentară a satului.
În această scurtă perioadă istorică de când Barticeştiul a devenit parohie, în mod deosebit s-a remarcat ca paroh, pr. Leopold Nestman, care între anii 1959 şi 1966 a transformat parohia într-o comunitate deosebită prin suflul nou de credinţă şi de trăire a spiritului evanghelic cu toată tăria inimilor.
Un alt păstor deosebit, a cărei amintire este încă vie în mintea şi viaţa credincioşilor, a fost pr. Mihai Rotaru, care a activat la Barticeşti din 1966 până la 29 august 1974. Cine poate uita zâmbetul şi seninătatea privirii sale, care inspira tuturor curaj şi încredere? Cine poate uita preocuparea sa atentă pentru toţi credincioşii din Barticeşti nu numai cu privire la propăşirea lor spirituală, ci şi la grija sa pentru progresul lor material?
Nu putem trece cu vederea nici sacrificiile pe care le-a făcut pr. Ioan Gabor, care, în cei nouă ani ca paroh, a înfrumuseţat casa Domnului şi a purtat cu destoinicie stindardul credinţei în fruntea credincioşilor din Barticeşti. Cât de frumos vorbesc toţi oamenii despre pr. Anton Demeter, care în atâţia ani, deşi era prizonier al unui cărucior - din cauza bolii - ştia să elibereze pe oameni de povara greşelilor şi să-i aline în necazurile lor.
Personalitatea pr. Gheorghe Lenghen (paroh din 25 octombrie 1984 - 1 august 2001) este elocventă prin efortul pe care l-a depus, împreună cu Mons. Alois Fechet, spre a ridica impunătoarea clădire a Spitalului din Barticeşti. Aici pot fi întâlnite surorile "Slujitoarele Iubirii Milostive", care cu disponibilitatea specifică îşi oferă serviciul celor bolnavi. Spaţiile de care dispun la Casa "Maica Speranţa a lui Isus" sunt mereu oferite cu drag pentru desfăşurarea diferitelor întâlniri, cu caracter spiritual şi formativ ale tinerilor.
Păstorită de pr. Ştefan Vacaru, ajutat de pr. Ernest-Ilarion Roca, Parohia Barticeşti, împreună cu filialele Gherăeştii Noi şi Boteşti are 744 de familii cu 2.576 de credincioşi catolici, având ca patron al bisericii pe sfântul Iosif Muncitorul, iar în filială: sfânta Fecioară, regina lunii mai.
