Miercuri, 22 mai, ora 16.00, a încetat din viaţă Eminenţa sa cardinal dr. Alexandru Todea, membru de onoare al Academiei Române.

S-a născut la 5 iunie 1912 în satul Teleac, judeţul Mureş, fiind unul dintre cei 16 copii ai părinţilor Gheorghe şi Maria Todea. Şcoala a urmat-o în satul natal şi la Căciuci, apoi la Reghin şi la Blaj. În toamna anului 1934 a fost trimis de către mitropolitul Vasile Suciu la studii teologice la Roma, la Universitatea De Propaganda Fide. La 25 martie 1939 a fost sfinţit preot, iar un an mai târziu şi-a luat doctoratul în teologie, după care se reîntoarce în ţară.

A început activitatea ca preot şi profesor de religie, limba latină şi italiană la şcolile din Blaj; în acelaşi timp a fost şi secretar al mitropolitului Alexandru Nicolescu.

La 14 octombrie 1945 a fost numit protopop al Protopopiatului Reghin şi a rămas în această funcţie până la 14 octombrie 1948, când a fost arestat.

Între anii 1946 şi 1948 a fost arestat şi eliberat de cinci ori pentru atitudinea pe care a avut-o împotriva ateismului. Arestat pentru a şasea oară la 14 octombrie 1948, după 14 zile de lămuriri, a fugit de la Poliţia din Reghin. Cu ajutorul unui grup de credincioase a reuşit să se ascundă timp de doi ani, două luni şi 16 zile.

În acest timp, numit ordinarius, a clarificat cu ajutorul părintelui Guţiu starea arhidiecezei, păstrând mereu legătura cu Sfântul Părinte. La 19 noiembrie 1950, la numirea Sfântului Părinte, episcopul romano-catolic al Bucureştilor, Excelenţa sa Iosif Schubert, în capela catedralei catolice "Sfântul Iosif" din Bucureşti, l-a consacrat episcop cu titlu de Cesaropolis.

A fost arestat din nou în noaptea de 31 ianuarie 1951. Ofiţerul care l-a arestat i-a spus: "Ai mai fost dus şi ai venit, dar acum te ducem şi nu mai vii". Răspunsul a fost pe măsura credinţei: "Dacă vrea Dumnezeu şi peste 14 mii de ani vin". De fapt, peste 14 ani, în 1964, era acasă. Tribunalul Militar din Bucureşti l-a condamnat, la 15 februarie 1952, la muncă silnică pe viaţă, cu menţiunea "periculos pentru societate"; procurorul îi ceruse în instanţă condamnarea la moarte.

În timpul anilor de detenţie a trecut prin penitenciarele Ministerului de Interne din Bucureşti, Sighetu Marmaţiei, Râmnicu Sărat, Jilava, Piteşti, Dej, Aiud, Văcăreşti, Gherla, de unde a fost eliberat la 4 august 1964.

S-a întors la Reghin, unde a desfăşurat o intensă activitate pastorală. A înaintat autorităţilor de stat comuniste peste 30 de memorii, cerând libertatea Bisericii Greco-Catolice.

A fost ales mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, la 14 martie 1986, în secret, de către episcopii şi ordinarii Provinciei Mitropolitane de Alba-Iulia şi Făgăraş de la acea dată; a fost recunoscut şi numit arhiepiscop de Alba-Iulia şi Făgăraş şi mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, de către papa Ioan Paul al II-lea, la data de 14 martie 1990, iar instalarea la Blaj s-a făcut la 7 octombrie acelaşi an, pe Câmpia Libertăţii. În Consistoriul din 28 iunie 1991, papa Ioan Paul al II-lea l-a ridicat la rangul de cardinal.

Lucrările scrise de cardinal: "Pentru tine apostolă învăţătoare", "Cascada tinereţii", "Rugăciunea tineretului" etc. au fascinat pe mulţi.

După accidentul cerebral din 6 aprilie 1992, căsuţa din Reghin a devenit altar în care s-a consumat jertfa suferinţei. Pe motive de sănătate, Sfântul Părinte îi acceptă, la 20 iulie 1994, retragerea de la conducerea Bisericii.

Ca arhiepiscop emerit de Alba-Iulia şi Făgăraş, a însoţit Biserica cu rugăciunile sale de la locuinţa personală din Reghin, unde primea cu multă căldură sufletească pe toţi cei care doreau să-l întâlnească. S-a mistuit ca o candelă a dragostei pentru Cristos şi Biserica lui, pentru toţi, "credincioşi şi necredincioşi", tuturor toate făcându-se, după cum şi-a propus la hirotonire, pentru ca să fie Dumnezeu totul întru toate; cu o credinţă de granit, ridicându-şi mereu degetul arătător spre cer, transmiţându-ne cu neobosită răbdare nestrămutata sa speranţă în "ceasul Domnului".

Opt săptămâni a fost internat la spitalul judeţean din Târgu Mureş. În ultima săptămână starea sănătăţii s-a înrăutăţit. La 5 iunie, ar fi împlinit 90 de ani. Providenţial şi ca o ultimă mare bucurie, ÎPS Jean-Claude Perisset, nunţiul apostolic în România, i-a făcut o vizită cardinalului la spitalul din Târgu Mureş, pentru a-i înmâna personal mesajul transmis de papa Ioan Paul al II-lea în vederea aniversării celor 90 de ani de viaţă.

Este al doilea cardinal al Bisericii Catolice din România, primul fiind episcopul Iuliu Hossu al Eparhiei de Cluj-Gherla, decedat în 1970, tot într-un spital, la Colentina, din Bucureşti, după ani lungi de închisoare şi de domiciliu forţat.

Sicriul cu trupul neînsufleţit al cardinalului a ajuns la Blaj de la Reghin, sâmbătă 25 mai ora 10,30; în catedrală a fost priveghere de rugăciune permanentă. Ceremonia de înmormântare a avut loc în catedrala mitropolitană din Blaj marţi, 28 mai, ora 10.00. Trupul neînsufleţit a fost aşezat în cripta catedralei, alături de al episcopului Inocenţiu Micu, a cărui oseminte au fost repatriate în 1998. La ceremonia de înmormântare au fost prezenţi toţi episcopii greco-catolici şi romano-catolici, precum şi nunţiul apostolic în România. Au participat, de asemenea, prelaţi din afara României, printre ei fiind şi cardinalul Achile Silvestrini, fostul prefect al Congregaţiei pentru Bisericile Orientale.

Să se odihnească în pace!