Din cele mai vechi timpuri, oamenii au obişnuit să viziteze locuri ilustrate de personalităţi şi evenimente deosebite. Aceste vizite, organizate şi desfăşurate după nişte norme bine stabilite, erau considerate prilej de manifestare a conştiinţei civice, religioase şi îndemnuri pentru o viaţă mai demnă. Ele s-au numit pelerinaje, iar cei care se înrolau în efectuarea lor, pelerini.
Creştinii, pentru care Isus Cristos este în centrul atenţiei, au ţinut totdeauna să-i vadă locurile unde s-a născut, a trăit, a murit şi de unde s-a înălţat la ceruri. Le-au vizitat, le vizitează şi astăzi cu multă pietate, întărindu-se în credinţă şi speranţă. Dar nu numai Isus Cristos, ci şi Maica Sfântă, apostolii şi sfinţii atrag pe creştini în pelerinaje. Numeroase sunt locurile din Europa şi de pe alte continente spre care se îndreaptă milioane de pelerini.
O iniţiativă mai puţin obişnuită a fost luată în Franţa, în ultimii ani, de către rectoratul bazilicii "Sfânta Tereza a Pruncului Isus", de comun acord cu episcopatul francez, aceea de a purta caseta (relicvariul) cu sfintele moaşte ale Terezei în diferite dieceze, spre venerarea ei şi înviorarea spiritului creştin. În 1996, împreună cu părintele Paul Chelaru, paroh pe atunci al noii biserici din Iaşi, închinate sfintei Tereza, am întreprins o călătorie la Lisieux pentru a-i duce Terezei vestea cea bună că mai are o biserică parohială dedicată ei, în Dieceza de Iaşi. Însă sfânta nu era acasă. Aşa am aflat de deplasarea moaştelor ei. Nu ne-am descurajat. A doua zi, aflând că va fi primită în oraşul Luçon, la 100 km sud-vest de Lisieux, ne-am dus acolo şi am luat parte cu nespusă bucurie la primirea entuziastă ce i s-a făcut de către mulţimile venite de peste tot. Mi-am dat seama cât de inspiraţi au fost aceia care au luat această iniţiativă.
În anii următori, deplasarea relicvariului s-a făcut şi în afara Franţei. Tereza, intrată în mănăstire la vârsta de 15 ani, cu dispensă papală, trăieşte viaţa monahală carmelită de clauzură strictă, într-o dăruire desăvârşită lui Dumnezeu, timp de nouă ani. Chemată la fericirea paradisului, în ziua de 30 septembrie 1897, promite că va trăi această fericire făcând bine celor de pe pământ. Şi-a ţinut promisiunea, dovadă mulţimea plăcuţelor de marmoră atârnate pe pereţii capelei din Lisieux şi din multe alte biserici din toată lumea, care exprimă recunoştinţa celor care au beneficiat de mijlocirea ei la tronul milostivirii lui Dumnezeu. Apreciată mai întâi de papa Leon al XIII-lea, recunoscută de sfântul papă Pius al X-lea drept "cea mai mare sfântă a timpurilor moderne", beatificată de Pius al XI-lea în ziua de 29 aprilie 1923 şi canonizată în ziua de 17 mai 1925, a fost proclamată la 14 decembrie 1927 patroană a misiunilor de acelaşi papă care spunea tuturor: "Tereza este steaua pontificatului meu". Această mult iubită sfântă, care nu a ieşit nici o clipă din mănăstire, este purtată în zilele noastre pe toate continentele, în călătorii sfinte, salutată, venerată şi implorată de toţi cei care o cunosc şi o iubesc. De la amiaza zilei de 20 iulie a.c. până în dimineaţa de luni 22 iulie, o vom putea venera şi noi, adusă în biserica parohială din Bacău "Sfântul Nicolae".
Vă aşteptăm cu drag!
Mons. Anton Despinescu
