În perioada 18-25 ianuarie, în toate bisericile din Dieceza de Iaşi s-au făcut rugăciuni speciale pentru unitatea creştinilor. Au avut loc întâlniri între catolici şi ortodocşi la Iaşi, Bacău, Roman, Oneşti. La Oneşti, marţi, 22 ianuarie, în biserica catolică, întâlnirea ecumenică s-a bucurat de participarea PS Aurel Percă şi a PS Ioachim Băcăoanu, episcop vicar de Roman. La Roman, marţi, 22 ianuarie, în biserica "Sfânta Tereza a Pruncului Isus", a fost prezent PS Petru Gherghel iar vineri, 25 ianuarie, în Biserica Precista, au fost PS Aurel Percă şi PS Ioachim Băcăoanu, episcop vicar de Roman.
La Iaşi, săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor (18-25 ianuarie) a început, vineri, 18 ianuarie, în catedrala romano-catolică "Adormirea Maicii Domnului", ora 17.00, cu participarea ÎPS Daniel, mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, a PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi şi a PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi. Anul trecut această perioadă de rugăciune a început într-o biserică ortodoxă. Potrivit tradiţiei alternanţei, anul acesta a început într-o biserică romano-catolică şi s-a încheiat într-o biserică ortodoxă. Momentele de rugăciune comună au fost un bun prilej în care a sporit şi s-a întărit dragostea frăţească.
În unele părţi ale României, "Rugăciunea pentru unitatea creştinilor" este observată de mult timp: prima celebrare datează din 1964 şi de atunci ea este reluată în fiecare an. Timp de mai mulţi ani, creştinii au avut obiceiul de a se întâlni, şi unii responsabili ai Bisericilor se reîntâlnesc de atunci în fiecare an cu ocazia rugăciunilor pentru unitate.
În centrul celebrării ecumenice propuse pentru săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor 2002 (18-25 ianuarie) s-a aflat tema aleasă pentru acest an: "În tine este izvorul vieţii" (Ps 36,6-10). Textul a fost pregătit de o comisie internaţională compusă din reprezentanţi de la Departamentul "Credinţă şi Constituţie" al Consiliului Ecumenic al Bisericilor şi ai Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor.
Simbolul izvorului ne aminteşte necesitatea de a ne întoarce la origini, la început, la rădăcini, la esenţial. Pentru a merge înainte, creştinii au nevoie de a fi înrădăcinaţi în cuvântul lui Dumnezeu, care îşi revelează chipul său în Isus Cristos, în forţa reînnoitoare a Duhului Sfânt, în descoperirea iubirii lui Dumnezeu, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Fără lumina care provine din izvorul tuturor luminilor, problemele pe care le vom întâlni de-a lungul drumului vor rămâne învăluite în obscuritate şi vor deveni pietre de poticnire insurmontabile. Izvorul face apel la imaginea apei care ţâşneşte din abundenţă. Noi cunoaştem bogăţia simbolică şi teologică a apei în Biblie, din cartea Genezei până în Apocalips. Apa purifică şi dă viaţă. Credinţa, rugăciunea şi acţiunea comună pot să facă să izvorască apa chiar şi din pietrele aride ale amărăciunii şi purifică păcătosul de diviziunea din sânul creştinismului.
Pr. Cornel Cadar
Cele zece porunci ale ecumenismului
- Priveşte în primul rând la bogăţia valorilor comune diferitelor confesiuni.
- Să observi dacă deosebirile nu sunt cumva condiţionate istoric şi pot fi armonizate pe parcursul dezvoltării istorice ulterioare.
- Nu lupta împotriva altor confesiuni, ci întrece-te cu ele în credinţă şi în dragoste.
- Să lupţi împotriva comodităţii din propriile rânduri.
- Să respecţi celelalte confesiuni, chiar dacă nu înţelegi câte ceva din ele.
- Să compari idealul cu idealul şi realitatea cu realitatea.
- Caută vina dezbinării mai întâi la tine şi la confesiunea ta, vina istorică şi cea actuală. Dar dacă vrei să măreşti prăpastia, atunci să formulezi prezumţiile tale, mai întâi, la adresa celorlalţi.
- Nu căuta să-i converteşti mai înainte pe ceilalţi, ci converteşte-te pe tine însuţi. În măsura în care te schimbi pe tine, îi schimbi şi pe ceilalţi.
- Nu vorbi de întoarcerea celorlalte confesiuni, ci aşteaptă depăşirea diviziunilor printr-un pas înainte, prin maturizarea şi creşterea tuturor confesiunilor.
- Să cunoşti celelalte confesiuni prin contacte personale şi prin scrierile lor.
(Preot Josef Thome, anul 1940, "Vita catholica Banatus", nr. 1/2002)
