Românii din Spania

Interviu cu pr. Paul Budău

Părinte, v-aţi întors recent din Spania. Care a fost scopul vizitei şi cu ce impresii v-aţi întors?
Ziua de 7 ianuarie 2002 a însemnat ziua revenirii din Spania după o scurtă vizită făcută comunităţii de români prezenţi în Lleida (localitate situată la aproximativ 150 km de Barcelona). Începând cu anul trecut, mai exact din luna octombrie, problema emigranţilor români din Spania, de fapt a celor din Lleida şi din alte două localităţi din apropiere (Tarragona şi Zaragoza) s-a dorit a fi, în parte, rezolvată prin trimiterea pr. Chelaru Petrică. Părintele a luat deja legătura cu cei din Lleida, dar distanţa care-l desparte de aceştia (el locuieşte şi activează în Dieceza de Malaga, situată în sudul Spaniei) şi diferitele activităţi pe care le desfăşoară în parohia gazdă, nu-i permit să se deplaseze decât cel mult o dată pe lună. Scopul vizitei a fost acela de a da curs dorinţei celor care au solicitat prezenţa unui preot român cu ocazia Crăciunului, respectiv episcopul Diecezei de Lleida, don Francisco Xavier Ciuraneta i Aymí, sensibil faţă de problemele imigranţilor din dieceza sa şi, cum era firesc, faţă de românii care au fost "adoptaţi" în parohia "La Virgen del Carmen" din localitatea cu acelaşi nume. Impresia generală cu care m-am întors a fost şi rămâne una deosebit de frumoasă şi edificatoare deoarece, deşi printre străini, am trăit momente înălţătoare de pace şi bucurie sufletească, momente ce ne sunt oferite de naşterea preasfântă a Mântuitorului, indiferent de coordonatele geografice unde te-ai afla.

Aţi întâlnit mulţi catolici? Din ce localităţi catolice provin cei mai mulţi?
Numărul catolicilor care actualmente sunt prezenţi în Spania, cel puţin în zona în care am "activat", este fără îndoială mult mai mare decât numărul celor cu care în zilele de Crăciun am reuşit să ne întâlnim şi să-i îngrijim sufleteşte. De fapt, întrebându-i pe ei asupra acestui aspect ne-au spus că o mare parte, având actele în regulă, au dorit să facă sărbătorile Crăciunului împreună cu cei dragi de acasă. Spuneam mai înainte că "ne-am întâlnit" şi "i-am îngrijit sufleteşte" pentru că, de fapt, am fost prezenţi acolo doi preoţi: eu şi pr. Claudiu Bărbuţ care actualmente lucrează în cadrul Congregaţiei pentru Familie din Vatican şi care a colaborat pentru câteva zile în această "misiune" încredinţată de PS Petru Gherghel. Ziua sosirii noastre la Lleida a fost sâmbătă, 22 decembrie. Duminica următoare, am concelebrat cu un părinte spaniol sfânta Liturghie de la ora 12.00, Liturghie la care, în mod frecvent, participă şi românii prezenţi în localitate. După sfânta Liturghie am avut o primă întrevedere cu ei în salonul parohial de la subsolul bisericii, iar din prezentările telegrafice făcute am constatat că provin din satele catolice din jurul Romanului: Tămăşeni, Săbăoani, Pildeşti, Gherăeşti, Nisiporeşti, Iugani, Teţcani etc.

În ce constă viaţa unui român care lucrează în Spania?
Am reuşit în ultimele două zile ale şederii mele în Spania să vizitez câteva dintre familiile din Lleida şi Tarragona. Iniţial, a fost dorinţa unei familii de a merge şi a le sfinţi apartamentul de curând cumpărat, dorinţă care îndată a fost împărtăşită de mai multe familii. În timpul vizitei am încercat să dialoghez pe tema modului în care se descurcă în ceea ce priveşte subzistenţa şi reglementarea rezidenţei lor în Spania. În special bărbaţii sunt cei care şi-au găsit un loc de muncă mai convenabil şi unii dintre ei au reuşit chiar să-şi aducă întreaga familie (soţia şi, în unele cazuri, copilul), ceea ce, fără îndoială, este un aspect destul de important.

Precizaţi, pentru cititorii revistei, cum au sărbătorit catolicii Crăciunul?
Noaptea şi ziua Crăciunului am fost împreună cu credincioşii din comunitatea gazdă. Posibilitatea oferită de a include două colinde româneşti printre cântecele din cadrul celebrărilor ne-a făcut să ne simţim pentru câteva momente aproape de spiritul cu care, acasă, obişnuim să sărbătorim Crăciunul. Cântul intonat de îngeri în noaptea sfântă, - "Mărire în cer lui Dumnezeu şi, pe pământ, pace, oamenilor de bunăvoinţă" - pentru noi avea o semnificaţie aparte întrucât am simţit, chiar dacă într-un cadru diferit de cel cu care eram obişnuiţi în ţară, pacea şi bucuria pe care pruncul Isus a adus-o odinioară oamenilor de bunăvoinţă de pe pământ.