Vineri, 11 mai, Oficiul Catehetic Diecezan s-a întrunit la sediul Episcopiei de Iaşi. S-a definitivat un formular despre situaţia catehetică actuală (care va fi trimis în parohii), s-a revizuit Planul de cateheză pe cicluri şi etape şi s-a propus, pentru anul 2001-2002, elaborarea unui material catehetic pentru copiii care se pregătesc pentru prima sfântă Împărtăşanie şi a unui set de cateheze pentru tineri. În cadrul întâlnirii au fost prezenţi PS Petru Gherghel şi PS Aurel Percă.
"Cu cât se arată mai capabilă - la nivel local şi universal - să ofere prioritate catehezei comparativ cu alte activităţi şi iniţiative, ale căror rezultate ar putea fi mai spectaculoase, cu atât găseşte mai mult în cateheză un mijloc de consolidare a vieţii ei interioare drept comunitate de credincioşi şi a activităţii ei exterioare ca misionară. Biserica, în acest al XX-lea secol care se apropie de final, este invitată de Dumnezeu şi de evenimente - care sunt tot atâtea chemări din partea lui Dumnezeu - să îşi reînnoiască încrederea în acţiunea catehetică, datorie absolut primordială a misiunii ei. Ea este invitată să consacre catehezei cele mai bune resurse umane şi energii, fără să economisească eforturi şi mijloace materiale pentru a o organiza mai bine şi pentru a forma un personal calificat" (Catechesi tradendae, nr. 15).
Textul acesta exprimă mai bine decât toate manualele sau discursurile locul pe care cateheza îl ocupă sau ar trebui să-l ocupe în Biserica post-conciliară.
Conciliul Vatican II, în efortul său de a reînnoi Biserica lui Cristos, pentru ca să fie mai departe lumină în lumea de astăzi, nu a uitat importanţa pe care în această misiune o au educaţia şi cateheza. În acest scop a dispus redactarea unui Directoriu sau "Îndreptar pentru instruirea catehetică a poporului creştin, care să cuprindă principiile fundamentale şi organizatorice ale acestei instruiri şi cele referitoare la elaborarea de cărţi pe această temă" (Christus Dominus, 44).
În aprilie 1971 ieşea la lumină acest prim Directoriu care avea să fie punctul de referinţă pentru toţi aceia care activau în tărâmul catehezei.
Dar nu a fost singurul îndrumător. Cateheza a cunoscut de la Conciliul Vatican II încoace multe schimbări şi inovaţii. Magisteriul Bisericii a publicat în ultimii ani documente extraordinar de importante care au revitalizat activitatea catehetică făcând posibilă astfel o reînnoire a vieţii ecleziale.
În 1974 avea loc Sinodul episcopilor despre evanghelizarea în lumea de astăzi şi, drept rod al acestui Sinod, papa Paul al VI-lea publica un an mai târziu exortaţia apostolică Evangelii nuntiandi.
În 1979, papa Ioan Paul al II-lea adresa Bisericii o nouă exortaţie apostolică, intitulată Catechesi tradendae, care constituie un document extrem de valoros pentru a înţelege şi aprofunda activitatea catehetică drept acţiune evanghelizatoare în cadrul misiunii Bisericii.
După aceea, nenumărate au fost referinţele Sfântului Părinte la cateheză ca activitate pastorală de bază, în discursuri, scrisori, predici şi enciclice. În fiecare a fost subliniată necesitatea unei aprofundări şi reînnoiri autentice, a unei cateheze care să nu se mulţumească cu un "creştin numai de duminică", ci să ducă la o mărturisire de credinţă şi la o trăire cu adevărat creştină.
Catehismul Bisericii Catolice, publicat în 1992, a însemnat punerea la dispoziţia agenţilor de pastoraţie a unui instrument catehetic de mare ajutor.
Putem spune că ultimul document apărut în 1997 şi publicat recent şi în limba română, noul Directoriu general pentru cateheză, cuprinde toate aceste reflecţii pe care Biserica le-a făcut asupra catehezei şi preia diferitele experienţe catehetice care au văzut lumina în cei peste treizeci de ani trecuţi de la Conciliul Vatican II.
La o lume nouă, schimbătoare, în criză de valori, magisteriul propune o cateheză care să ştie să se readapteze continuu pentru a se păstra fidelă atât faţă de Dumnezeu cât şi faţă de oamenii în contextul concret în care aceştia trăiesc.
Cateheza este înţeleasă astăzi ca un minister de care întreaga comunitate este responsabilă, un minister esenţial pentru acea reînnoire adevărată şi adâncă a eforturilor evanghelizatoare de care lumea creştină a mileniului abia început are atâta nevoie.