Situată în partea sud-estică a judeţului Bacău, pe şoseaua Oneşti - Adjud, la km 12, pe valea pârâului Bogdana, localitatea Ştefan cel Mare este străjuită de dealurile din dreapta Trotuşului, purtând până aproape de zilele noastre numele de Valea Seacă, iar în documentele vechi şi Secătura. La jumătatea secolului al XVII-lea, logofătul Solomon Bârlădeanu a zidit o mănăstire pe un vechi schit din împrejurimi, dându-i numele de Bogdana, după numele domnului Bogdan al II-lea (1449-1451).

În cartea Strămoşii catolicilor din Moldova a pr. Horvath Antal, din jurnalul anului 1640, cu privire la evidenţa bisericilor catolice, se arată: "Bogdana (Valea Seacă, s.n.) este un cătun cu trei case de catolici". La 12 martie 1643, într-un raport trimis Congregaţiei De Propaganda Fide, se menţiona: "În Valea Seacă nu este biserică. Satul este în grija parohului din Târgu Trotuş, are 11 case cu 48 de suflete". În 1646, episcopul Marcu Bandinus, în Codexul său scria: "Valea Seacă este locuită de unguri, cu 6 case şi 11 suflete, ceilalţi trecând la schismatici". Acest fapt se datorează contextului în care trăiau catolicii. Mediul majoritar ortodox în care convieţuiau nu era propice dezvoltării şi extinderii comunităţii catolice.

Multă vreme, apoi, nu s-a mai vorbit despre catolicii din această comunitate. Schematismul Misiunii Catolice din Moldova, din 1850, semnalizează prezenţa catolicilor de pe aceste meleaguri sub forma: "Valleseacae Eccl. Spiritui S. dicata", cu un total de 153 de credincioşi. Schematismul Misiunii din 1856 precizează că biserica din Valea Seacă a fost construită din lemn în anul 1830, fără turn. Clopotele erau amplasate într-un salcâm din curtea bisericii.

Spre sfârşitul perioadei interbelice, la Valea Seacă s-a construit o altă biserică din bârne, care a fost sfinţită la 13 septembrie 1943.

Centrul parohial Ştefan cel Mare a fost deschis în anul 1968, prin defalcare de la Parohia Oituz-Grozeşti. Parohia a luat fiinţă în 1973, prin numirea pr. Anton Dănculesei ca paroh. Întrucât sediul parohial era în casa dăscălească, acesta a stat în parohie timp de şase ani, după care s-a mutat la Pralea, care era filială. În 1994 a fost numit paroh pr. Damian Vătămănelu, iar în februarie 1999 pr. Iosif Gârleanu.

Actuala biserică a fost începută cu mari eforturi în anul 1988, beneficiind de sprijinul enoriaşilor din parohie, de contribuţia altor comunităţi, dar şi a părintelui Isaia, de pie memorie, de la Mănăstirea Bogdana. Biserica a fost construită pe vechiul amplasament şi ridicată în special noaptea, din cauza regimului comunist, care declarase comuna zonă dezafectată.

Actualmente Parohia Ştefan cel Mare are un total de 230 de familii cu peste 750 de suflete, ce convieţuiesc în comunitatea parohială, dar şi în filialele Gutinaş, Capăta, Rădiana, Negoeşti, Gârbovana şi Bogdana. În anul 2000 a fost botezat un singur copil, au primit prima Împărtăşanie cinci copii, au fost miruiţi 57 de adolescenţi şi tineri, s-au oficiat trei căsătorii religioase şi au trecut la cele veşnice şase credincioşi.

Sfinţirea bisericii a fost amânată, din diferite motive, până anul acesta, la 2 iunie. Această dată este prielnică, deoarece s-a reuşit să se construiască (începând din primăvara anului 1999) şi o casă parohială adaptată condiţiilor actuale, cu truda celor 150 de familii din parohie şi sprijinul Episcopiei de Iaşi.

Sfinţirea Bisericii şi a casei parohiale va avea loc în prezenţa Preasfinţitului Petru Gherghel şi a episcopului auxiliar Aurel Percă, sâmbătă, 2 iunie, ora 11.00, în ajunul hramului bisericii, Coborârea Duhului Sfânt. Sunt invitaţi toţi preoţii din dieceză şi enoriaşii din zonă la acest eveniment extraordinar.