Cum puteam sărbători "jubileul credinţei noastre, anul 2000", dacă nu îndreptându-ne cu toţii - cei care nu am putut ajunge la marile centre jubiliare de la Ierusalim sau Roma - fie cu inima, fie şi cu pasul de pelerin, pe drumul spre Cacica, pentru a o sărbători pe preacurata Fecioară Maria înălţată cu trupul şi sufletul la cer, precum şi pentru a participa la înălţarea acestui sanctuar marian la rangul de bazilică minoră (sanctuar privilegiat) prin decretul nr. 263/00/L din 14 martie dat de însuşi Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea, la cererea Diecezei de Iaşi.

Iată-ne deci spre Cacica, şi dacă această călătorie nu este motivată doar de "popasul turistic", ci de a lăsa fără cutie vioara inimii la lucrarea harului, pentru a primi şi reda vibraţia adierilor Duhului, cum numai la casa Maicii adie, atunci toţi cei care aşteptăm indulgenţa jubileului, vom respira deplin acest zefir ceresc. "Isuse, rămâi cu noi! Marie, Mama noastră", sub această deviză afişată pe "streaşina" casei polone (în curtea bisericii), în al cărei cerdac a fost amenajat altarul, s-a început Liturghia de deschidere a pelerinajului. Părintele predicator, Mons. Alois Fechet, a invitat pe toţi pelerinii şi credincioşii, indiferent de confesiunea şi credinţa lor, să treacă anul 2000 plini de speranţă şi fapte bune pentru a-l bucura pe Dumnezeu în acest an jubiliar, an de hotar, de răspântie a destinului uman, care nu trebuie receptat prin viziunea catastrofală, ci ca pe un an de verificare asupra propriei identităţi de creştin, ca pe o ocazie a revelării iubirii şi îndurării divine. Apoi ne informează despre traseul tinerilor pelerini care, cu pancarte şi steaguri, se îndreaptă spre noi, o imensitate de penitenţi spre colina Cacicăi, spre curtea bisericii binecuvântate de Maica Preacurată, patroana acestei comunităţi ce-şi serbează hramul. Continuând, părintele predicator ne aminteşte că fiecare a experimentat iubirea maternă a Mariei, care a găsit ieşire şi medicaţie pentru orice suflet ce i s-a încredinţat; puterea pe care o are pe lângă Fiul ei determină credincioşii de pretutindeni să alerge la ocrotirea şi la ajutorul ei. Copleşită de haruri şi fără prihană, se cuvenea să stea pe tronul de regină alături de Fiul ei, pentru a ne chema să trăim şi noi în unire cu Isus, lăudând mărirea harului lui Dumnezeu prin viaţa noastră de sfinţenie: "Faceţi tot ce vă va spune el". Încheie, mulţumind lui Dumnezeu pentru acest impresionant spectacol de credinţă de la Cacica, spectacol care constă în mulţimea pelerinilor veniţi de pretutindeni. Aş adăuga că simt personal această înghesuială a celor care se grăbesc la poarta strâmtă a mântuirii!

După traseul greu de la gară spre biserică, prin purgatoriul tarabelor îndesate pe drum, unde comerţul cu obiecte de cult concurează pitoresc cu tot felul de stani, brani şi alte mărunţişuri şi kitsch-uri (plus un papagal ce trăgea lozuri de noroc), iată un moment de derută la finalul Liturghiei - puhoiul de lume se revarsă (cu bagaje să se aciueze undeva în perimetrul bisericii, deja disputat palmă cu palmă). Cozi la spovezi; spre rândurile de penitenţi care înconjurau altarul şi grota în genunchi şi peste tot pături multicolore ce găzduiesc picnicul de prânz, feţe necunoscute, dar ştiute de Creator, deci comune, apropiate prin rudenia spirituală a vieţii veşnice. Acest an e în special euharistic, să începem de aici, de la frângerea pâinii cu toţii!

Nu se oferă comoditate la Cacica, şuvoaiele de pelerini sunt dirijate de programul, fără timpi morţi, al pelerinajului, care i-a adunat la Liturghia de la ora 12.00, sau i-a împrăştiat pentru prânz, i-a strâns iar la venirea tineretului şi i-a împins pe Calea sfintei cruci, ocolind biserica, şi iar i-a adunat într-o singură inimă adoratoare a preasfântului Sacrament, la ora 17.00. Frânţi de oboseală, suntem revigoraţi, renăscuţi subit. Maică tu ne odihneşti în rugăciune! Adoraţia e o alergare în braţele tale, Isuse!

La Liturghia de la ora 18.00, păstorul diecezei noastre, care însoţeşte cu rugăciunile sale tineretul, a transmis de la altar salutul tinerilor în pelerinaj la Roma şi impresia lor: "Capitala României s-a întins la Roma ca o invitaţie la comuniune spirituală cu tinerii din întreaga lume, de Ziua Mondială a Tineretului. Nunţiul apostolic a invitat tinerii să corespundă aşteptărilor lui Dumnezeu şi a evocat perioada grea de dictatură, când nu exista, ca acum, libertatea manifestării exterioare a credinţei, şi că trebuie să mulţumim deoarece în România s-a păstrat vie credinţa.

Această lume în pelerinaje, - dar mai ales în ceremoniile din acest an, prilejuite de jubileul creştinătăţii - este ca pietrele din râu, scoase de curent, spălate, strălucind sub razele harului, pentru a se reîntoarce la mal, ca să dezmorţească, la rândul lor, alte pietre spre firul apei, la lumină.

"Ascultă-ne Doamne pentru iubirea Mariei", cu asta s-a început privegherea mariană, ce va fi urmată de procesiunea nocturnă cu lumânări, şi de recitarea rozariului.

Darul indulgenţei plenare, se precizează la predică, se dă numai dacă vom corespunde dispoziţiei sufleteşti a Mariei, de a se supune voinţei divine, de a-l contempla pe Dumnezeu.

Lumânări lângă lumânări aruncau valuri de lumină pe feţele înălţate (ca apele unei oglinzi) în rugăciune şi cântece de slavă, pregătind astfel, împreună cu solistul acestui cor al beatitudinii sufleteşti, episcopul Petru Gherghel, marea sărbătoare de mâine. Unduirea acestor lumânări, ridicate spre cer la refrene, şi aduse jos, iar şi iar, cu fiecare denivelare din jurul bisericii (spre Golgota interioară), transfigura expresiile participanţilor, încât păreau chiar Taborul îmbrăcat în haina albă a lui Cristos.

Iată-ne sub cerul liber, noaptea devine zi extinsă sub "umbrela protecţiei Mariei", învingând teama de ploaie, de frig. Cei care şi-au sprijinit somnul lângă clopote au fost treziţi de dangăte puternice şi de mulţumirea unei voci pentru minunea pe care a făcut-o Maica, fiindcă nu a plouat, nici rouă n-a fost. Ostenelile vor fi răsplătite pe scara spre veşnicie. La predica Liturghiei de la ora 6.00 ni se aminteşte că Maica este scara noastră spre Dumnezeu prin fiecare clipă a existenţei noastre, trăită după modelul său. Un traseu de dâre albe de ceară în iarba umedă, rămase după noaptea lumânărilor, precum şi razele acestei dimineţi, ce se desfată (ţâşnind prin pridvor) pe trăsăturile icoanei de la Cacica a Maicii lui Dumnezeu, ne pregătesc pentru celebrarea acestei zile.

La ora 11.00, înaintează ritualic pe panta spre altar, invitaţii la sfânta Liturghie solemnă şi pontificală: Eminenţa sa cardinalul Luigi Poggi, trimisul special al Sfântului Părinte; Excelenţa sa Jean Claude Périsset; ÎPS Ioan Robu, PS Petru Gherghel; PS Aurel Percă; PS Gheorghe Guţiu, arhiepiscop de Cluj; PS Ryszard Karpischi, episcop auxiliar de Lublin, PS József Tamás, episcop auxiliar de Alba-Iulia, alţi episcopi şi preoţi din ţară şi din străinătate. Nunţiul salută începerea sărbătorii misterului ridicării la cer a Mariei, apoi ne vorbeşte despre decizia Sfântului Părinte ca acest sanctuar să fie înălţat la marea demnitate de bazilică minoră, dovedind afecţiunea sa faţă de poporul român, căruia îi acordă binecuvântarea apostolică. Se dă citire decretului din 14 martie privind acest cadou. Cardinalul Poggi începe predica în limba latină, prin definirea dogmei înălţării cu trupul şi sufletul la cer a Mariei.

Între toate solemnităţile pe care Biserica le dedică sfintei Fecioare, aceasta e cea mai mare, împlinirea misterului pascal în Maria. Toate textele Sfintei Scripturi se raportează la acest mister. Balaurul (diavolul) a prigonit pe Cristos şi pe Maria, prigoneşte şi trupul mistic al Domnului. O preamărim pe sfânta Fecioară care a precedat întregul neam omenesc urmându-l pe Cristos prin înălţarea sa la cer pentru a fi mai asemenea cu Fiul său, şi noi, mai asemenea cu ea. Magnificat e un rezumat al întregii istorii a mântuirii, condusă de Dumnezeu fără întrerupere.

După ce am trecut în revistă cele trei motive de mare bucurie: semicentenarul dogmei privind privilegiul acordat Mariei de către Tatăl, de a fi scutită de "putrezirea mormântului" şi ridicată cu trupul şi sufletul la cer, proclamată de Biserică prin hotărârea papei Pius al XII-lea; semnarea decretului privind titlul de onoare al Cacicăi; darul indulgenţei plenare oferit tuturor credincioşilor pelerini, prin binecuvântarea pontificală, s-au rostit intenţiile în română, maghiară, polonă, franceză, germană.

Are loc procesiunea mariană în jurul bisericii şi binecuvântarea devoţionalelor, florilor şi busuiocului. Nunţiul apostolic dă citire telegramei papei adresată episcopilor şi ierarhilor bisericii din România, iar momentul a fost consfinţit într-un document, în care se declară imn diecezan "O Marie, o preadulce Mamă, sanctuarul e sub scutul tău; dieceza e sub scutul tău; România e sub scutul tău". Episcopul Petru Gherghel a mulţumit organizatorilor, tinerilor, seminariştilor, oamenilor de ordine şi autorităţilor locale.

Tocmai această înghesuială de evlavioşi ne obligă să ne redescoperim, extinzându-l pe Cristos cu toţi, împărtăşind cu ei trupul şi sângele Mântuitorului şi rugându-ne pentru cei care nu se gândesc la darul euharistic.

Din această mulţime de suflete Maica va înflori pentru tronul ceresc al Tatălui, viitorul altoi din grădina Împărăţiei sale.

Eugenia Faraon

* * *

Marele jubileu al naşterii Mântuitorului aduce Diecezei de Iaşi o recunoaştere spirituală mariană deosebită: biserica din Cacica, după ce a fost declarată pe plan local sanctuar naţional, acum primeşte o recunoaştere universală pontificală prin declaraţia din partea Sfântului Scaun ca fiind bazilică minoră, titlu care vrea să indice preţuirea pietăţii creştine ce s-a dezvoltat la acest sanctuar. În România mai sunt încă trei bazilici minore: Maria Radna, Şumuleu Ciuc şi catedrala din Satu Mare.

Pietatea credincioşilor faţă de acest loc nu este de dată recentă. Găsim un articol despre pelerinajul de la Cacica în revista franciscană Viaţa chiar înainte de 1918, unde se vorbeşte despre felul cum se desfăşura acest pelerinaj. Chiar în timpul regimului comunist, sanctuarul a rămas un focar de evlavie mariană, iar acum are credincioşi devotaţi în toată România, care vin în special la 15 august spre a o cinsti pe Regina cerului şi a pământului. Fiind ziua de 15 august o sărbătoare deosebită şi pentru ortodocşi, numită Sfânta Maria Mare, şi ei sunt prezenţi pentru a o cinsti pe Maica cerească.

Un cuvânt pentru ce se cheamă minor adică mai mică. Patru sunt bazilicile maior, care se află în Cetatea Eternă, iar celelalte, din afara Romei, sunt numite minor, în afara cazului când printr-un indult deosebit poate fi declarat bazilica maior şi un sanctuar în afara Romei.