Poarta misterioasă A devenit deja o tradiţie demnă de toată atenţia, iniţiativa Surorilor "Maria Bambina", care, la începutul vacanţei de vară, cheamă copiii la diferite activităţi de Grupuri Recreative, Educative şi Formative (GREF), care să contribuie la formarea lor pe tărâm religios, social şi moral. Este o cointeresare plăcută şi atractivă pentru copii, deoarece problemele sunt tratate după capacitatea fiecăruia, de la grădiniţă până la clasa a opta. În acest an (în perioada 27 iunie-23 iulie) au fost angrenaţi peste două mii de copii din cele opt parohii din jurul Bacăului, unde s-au desfăşurat aceste activităţi.
Un rol deosebit l-au avut animatorii, care au parcurs un curs mai lung de formare, propus cu multă competenţă de către surori, şi care au devenit apoi promotorii temelor tratate în mijlocul copiilor.
Anul acesta s-a pornit de la cuvintele din Evanghelie, în care Isus declară: "Eu sunt poarta, dacă intră cineva prin mine, va fi mântuit!" (In 10,9). S-a accentuat şi gestul simbolic prin care Sfântul Părinte a deschis poarta sfântă a mântuirii, cu ocazia începerii jubileului anului 2000. Astfel s-a cristalizat tema pentru acest an: Isus este poarta, poarta minunată. Imnul: "Caut o poartă, / poartă minunată, / să deschidă cerul / sufletului meu", răsuna din piepturile a sute şi sute de copii, fiind în acelaşi timp o rugăciune, un îndemn şi o speranţă.
Ca orice "comoară" sau "mărgăritar de mare preţ" şi poarta minunată, ca să fie descoperită, impune căutare, interes şi perseverenţă. Copiii au fost împărţiţi pe grupe, având fiecare o deviză şi o misiune. Călăuziţi de sfaturile bătrânului înţelept, au pornit la drum să caute şi să descopere această poartă. Călătoria a durat patru săptămâni (27 iunie-23 iulie).
La încheiere ei au prezentat un rezumat al acestei căutări, care s-a concretizat într-un spectacol deosebit de plăcut şi atrăgător. Călătoria nu a fost uşoară: dificultăţi, pericole şi greutăţi la tot pasul. Însă curajul, statornicia, veselia, cântecele şi jocurile, unitatea şi răbdarea copiilor, i-au ajutat ca în cele din urmă s-o întâlnească pe "Steaua dimineţii", care să le arate locul unde este poarta minunată şi să le dea "cheia" cu care s-o deschidă. O dată poarta deschisă, porumbeii au umplut văzduhul, iar bucuria se citea pe feţele tuturor: bucuria copiilor că au reuşit, că au învins, că au găsit poarta minunată; bucuria părinţilor care au putut constata progresul pe care l-au realizat copiii lor faţă de anii precedenţi.
Sentimentul general pe care l-am trăit a fost acesta: păcat că s-a terminat, a fost aşa de frumos, dar rămâne speranţa că anul viitor va fi şi mai frumos.
Mesajul acestei călătorii, al acestui pelerinaj, era clar şi se adresa tuturor: "Intraţi pe poarta cea strâmtă, pentru că largă este poarta şi lată este calea ce duce spre pieire şi mulţi sunt cei care merg pe ea. Dar cât de strâmtă este poarta şi cât de îngustă calea care duce la viaţă! Şi puţini sunt cei care o găsesc" (Mt 7,13-14).
Profitând de generozitatea nemărginită a lui Dumnezeu faţă de om, mai cu seamă în acest an de har, trebuie să căutăm şi noi această poartă minunată. Steaua dimineţii doreşte atât de mult să ne arate unde este poarta minunată şi să ne întindă cheia: "Faceţi tot ce vă va spune" (In 2,6). Nu va fi uşor. Dar numai cei care o vor găsi şi vor intra prin această poartă minunată se vor mântui.
