Creştinul este unul care îşi angajează viaţa pentru fraţi deoarece el însuşi datorează viaţa Celui Răstignit. Dar ce oferă cu adevărat fraţilor? Nu numai lucruri vizibile; darul sau - ceea ce i-a fost dat lui însuşi- îşi are rădăcinile în cele nevăzute ale lui Dumnezeu. "Voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu" (Col 3,3). Dacă s-ar gândi că poate face vizibil şi să dea tot ceea ce el este, creştinul ar fi superficial şi nu ar mai avea nimic profund de dat. Există lucruri pe care el le poate da şi arăta: ele sunt seminţele de viaţă divină care trebuie să înflorească în orice creştin.
"Suntem parfumul plăcut mirositor al lui Cristos." (2Cor 2,15). Sfântul Paul descrie grădina iubirii, care începe să înflorească pe pământ, cu multe nume: duioşie îndurătoare, bunătate, umilinţă, blândeţe, răbdare, . pacea lui Cristos . şi mai ales iubirea" (Col 3,12-15). Şi de asemenea: fidelitate, iubire, bucurie, pace, răbdare, bunăvoinţă, bunătate, fidelitate, umilinţă, blândeţe, stăpânire de sine" (Gal 5,22); este important să notăm că imediat după iubire, vine bucuria, şi că de la ea derivă toate modalităţile carităţii, iertării, ca reflex a ceea ce a fost dar creştinilor din partea lui Isus (Col 3,13).
