În fiecare an, la 13 iunie, ba chiar în fiecare marţi, foarte mulţi oameni creştini şi necreştini de pe tot globul pământesc, se îndreaptă spre "Sfântul Minunilor", Anton de Padova.

Într-o viaţă pământească relativ de scurtă de 36 de ani (1195-1231), portughezul Fernando, în călugărie Anton, a reuşit prin harul lui Dumnezeu să ajungă la plinirea omului desăvârşit, în cunoaşterea şi iubirea lui Dumnezeu şi de semeni. Sfintele Evanghelii, sursă de lumină şi focar de viaţă adevărată, i-au fost carte de căpătâi, îndrăgindu-le şi cunoscându-le în aşa măsură, că dacă exemplarele din lume ar fi fost distruse, dânsul le-ar fi reconstituit aidoma. Nu în zadar a fost declarat "doctor evangelicus".

Împlinind ascultarea călugărească, susţinut de Duhul Sfânt, predică în ţările Occidentului Catolic în felul în care numai el a ştiut s-o facă. Cum a înţeles această misiune, o ştim din următoarele rânduri care îi aparţin: Cel care e plin de Duhul Sfânt, vorbeşte în diferite limbi care nu sunt altceva decât mărturii despre Cristos, precum umilinţa, sărăcia sfântă, răbdarea şi ascultarea pe care le dovedim numai atunci când practicându-le, constituie exemple elocvente pentru semenii noştri. Pentru că graiul este viu atunci când vorbesc faptele".

Aceste câteva cuvinte rezumă autobiografia sfântului Anton, explicând totodată permanentizarea acţiunii sale de-a lungul veacurilor.

Toţi sfinţii sunt expresia Iubiri nemărginite a lui Dumnezeu faţă de oameni. Sfântul Anton de Padova îşi are desigur carisma lui. Dumnezeu s-a folosit şi se foloseşte mereu de el. De ce? Pentru că a înţeles foarte bine că oamenii au nevoie de iubire, de Dumnezeu, de pâine şi de cuvântul dătător de adevărata viaţă.

E foarte bine cunoscută în evlavia antoniană iniţiativa numită "pâinea săracilor", expresie a recunoştinţei mamei micuţului Tomasino din Padua, în vârstă de numai 22 de ani, înecat, dar redat viu şi sănătos mamei sale prin mijlocirea "Sfântului minunilor". Plină de bucurie şi recunoştinţă dă atâta pâine săracilor, cât cântărea copilul. Practica se menţine în toată lumea. Se relatează că în 1964 numai în Padova se împărţeau zilnic săracilor 700 de kg de pâine. Desigur, "nu numai cu pâine trăieşte omul.". E cât se poate de clar că odată cu nenumăratele binefaceri naturale, cinstitorii sfântului Anton de Padova primesc sporirea credinţei, ataşarea de Tatăl ceresc şi angajarea tot mai conştientă pe calea adevăratei fericiri a copiilor lui Dumnezeu.

Sfinte Antoane de Padova, roagă-te pentru noi!