Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
Domnul este lumina şi mântuirea mea.
Ioan, pe care eu l-am decapitat, acesta a înviat.
Lecturile Zilei
LECTURA I
Isus Cristos - cel de ieri şi de astăzi - este acelaşi în vecii vecilor.
Citire din Scrisoarea către Evrei 13,1-8
Fraţilor, dragostea faţă de fraţi să rămână statornică! Nu uitaţi ospitalitatea, căci datorită ei unii i-au găzduit, fără a-şi da seama, pe îngeri! 3 Aduceţi-vă aminte de cei închişi, ca şi cum aţi fi închişi împreună cu ei; de cei maltrataţi ca unii care sunteţi şi voi în trup! 4 Căsătoria să fie cinstită în toate privinţele, patul conjugal să fie neîntinat, pentru că pe cei desfrânaţi şi adulteri îi va judeca Dumnezeu! 5 Modul vostru de a fi să nu fie călăuzit de pofta de bani, mulţumindu-vă cu ceea ce aveţi, căci el însuşi a zis: "Nu te voi mai lăsa, nici nu te voi abandona", 6 aşa încât putem spune cu încredere: "Domnul este ajutorul meu şi nu mă voi teme: ce-mi poate face un om?" 7 Amintiţi-vă de conducătorii voştri care v-au vorbit despre cuvântul lui Dumnezeu şi, considerând împlinirea vieţii lor, imitaţi credinţa lor! 8 Isus Cristos - cel de ieri şi de astăzi - este acelaşi în veci.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 26(27),1.3.5.8b-9 (R.: 1a)
R.: Domnul este lumina şi mântuirea mea.
1 Domnul este lumina şi mântuirea mea,
de cine mă voi teme?
Domnul este apărătorul vieţii mele,
de cine mă voi înfricoşa? R.
3 Chiar dacă ar năvăli o armată asupra mea,
inima mea tot nu s-ar teme;
chiar dacă s-ar dezlănţui un război împotriva mea,
şi atunci aş fi încrezător. R.
5 El mă va ascunde în ziua cea rea în adăpostul lui,
mă va adăposti în ascunzătoarea cortului său,
mă va ridica pe o stâncă. R.
8b Eu caut, Doamne, faţa ta.
9 Nu-ţi ascunde faţa de la mine,
nu îndepărta cu mânie pe slujitorul tău;
tu eşti ajutorul meu, nu mă respinge
şi nu mă abandona, Dumnezeul mântuirii mele! R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Lc 8,15
(Aleluia) Fericiţi sunt cei care păstrează cuvântul lui Dumnezeu într-o inimă bună şi aduc rod întru răbdare! (Aleluia)
EVANGHELIA
Ioan, pe care eu l-am decapitat, acesta a înviat.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 6,14-29
În acel timp, regele Irod a auzit de Isus, căci numele lui devenise cunoscut şi se spunea: "Ioan Botezătorul a înviat din morţi şi de aceea puterea minunilor lucrează în el". 15 Alţii însă spuneau: "Este Ilie", iar alţii spuneau: "Este un profet ca unul dintre profeţi". 16 Auzind, Irod a zis: "Ioan, pe care eu l-am decapitat, acesta a înviat". 17 Căci însuşi Irod trimisese ca să-l prindă pe Ioan şi să-l lege în închisoare din cauza Irodiadei, soţia fratelui său, Filip, pe care o luase în căsătorie. 18 Pentru că Ioan îi spusese lui Irod: "Nu-ţi este permis s-o iei pe soţia fratelui tău". 19 Iar Irodiada îl ura şi voia să-l omoare, dar nu putea, 20 pentru că Irod se temea de Ioan, ştiindu-l om drept şi sfânt, şi îl ocrotea. Când îl asculta era foarte stingherit, dar îl asculta cu plăcere. 21 A venit însă o zi prielnică atunci când Irod, cu ocazia aniversării zilei sale de naştere, a făcut un ospăţ pentru demnitarii săi, pentru ofiţeri şi cei mai de vază din Galileea. 22 Intrând, fiica Irodiadei a dansat şi a plăcut lui Irod şi comesenilor lui. Atunci, regele i-a zis fetei: "Cere-mi orice vrei şi îţi voi da!" 23 Şi i-a jurat: "Ceea ce îmi vei cere, îţi voi da, până la jumătate din regatul meu". 24 Atunci ea, ieşind, a spus mamei sale: "Ce să cer?" Aceasta i-a zis: "Capul lui Ioan Botezătorul". 25 Şi, îndată, intrând în mare grabă la rege, i-a cerut: "Vreau să-mi dai imediat pe tavă capul lui Ioan Botezătorul". 26 Regele s-a întristat foarte mult. Dar, din cauza jurământului şi a comesenilor, nu a voit s-o refuze. 27 Regele a trimis un executor şi i-a poruncit să-i aducă îndată capul lui Ioan. Acela s-a dus, l-a decapitat în închisoare 28 şi a adus capul pe tavă, l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. 29 Când au auzit discipolii lui, au venit, i-au luat trupul şi l-au pus în mormânt.
Cuvântul Domnului
Gândul Zilei
De la bunicii mei am primit iubire, înţelepciune, pace şi blândeţe: aceste daruri erau un cuvânt al tău, Isuse; veneau din unirea lor cu tine. În comunitatea mea parohială acest cuvânt s-a făcut mai clar, iar acum şi eu, cu ajutorul Duhului Sfânt, încerc să îl comunic. Isuse, Cuvântul veşnic al Tatălui, care ne uneşte, ne dă stabilitate, depăşeşte graniţele timpului şi ale morţii: laudă ţie!
