† DUMINICA a 2-a din Post

LECTURA I
Chemarea lui Abraham, părintele poporului lui Dumnezeu.
Citire din cartea Genezei 12,1-4a
În zilele acelea, Domnul i-a spus lui Abram: "Ieşi din ţara ta şi din neamul tău şi din casa tatălui tău spre ţara pe care ţi-o voi arăta! ² Voi face din tine un neam mare, te voi binecuvânta şi voi face mare numele tău; şi vei fi o binecuvântare. ³ Îi voi binecuvânta pe cei care te vor binecuvânta, iar pe cei care te vor blestema îi voi blestema. Şi prin tine vor fi binecuvântate toate familiile pământului”. ^4a Abram a plecat, după cum i-a spus Domnul.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 32(33),4-5.18-19.20 şi 22 (R.: 22)
R.: Fie, Doamne, mila ta asupra noastră, precum şi noi am sperat în tine!

⁴ Drept este cuvântul Domnului
şi toate lucrările sale sunt vrednice de crezare.
⁵ El iubeşte dreptatea şi judecata;
pământul este plin de bunătatea Domnului. R.

¹⁸ Iată, ochii Domnului sunt îndreptaţi
spre cei care se tem de el,
spre cei care nădăjduiesc în mila lui,
¹⁹ ca să scape de la moarte sufletul lor
şi să-i hrănească în timp de foamete! R.

²⁰ Sufletul nostru îl aşteaptă pe Domnul;
pentru că el este scutul şi apărătorul nostru.
²² Fie, Doamne, mila ta asupra noastră,
precum şi noi am sperat în tine! R.

LECTURA A II-A
Dumnezeu ne-a mântuit şi ne-a chemat cu o chemare sfântă.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Timotei 1,8b-10
Preaiubitule, suferă împreună cu mine pentru evanghelie după puterea lui Dumnezeu, ⁹ cel care ne-a mântuit şi ne-a chemat cu o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci pentru planul său şi pentru harul pe care ni l-a dat în Cristos Isus mai înainte de începutul veacurilor, ¹⁰ dar care acum a fost descoperit prin arătarea Mântuitorului nostru Isus Cristos, care a nimicit moartea şi a făcut să strălucească viaţa şi nemurirea prin evanghelie.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 17,5cd
Glasul Tatălui din nor spunea: "Acesta este Fiul meu cel iubit, ascultaţi de el!”

EVANGHELIA
Faţa lui strălucea ca soarele.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 17,1-9
În acel timp, Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui, i-a dus deoparte pe un munte înalt ² şi i s-a schimbat înfăţişarea înaintea lor: faţa lui a strălucit ca soarele şi hainele lui au devenit albe ca lumina. ³ Şi iată că le-au apărut Moise şi Ilie, care vorbeau cu Isus! ⁴ Petru, luând cuvântul, i-a spus lui Isus: "Doamne, e bine că suntem aici! Dacă vrei, voi face aici trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie”. ⁵ Pe când mai vorbea încă, iată că i-a învăluit un nor luminos şi iată că un glas din nor spunea: "Acesta este Fiul meu cel iubit, în care este mulţumirea mea; ascultaţi de el!” ⁶ Auzind, discipolii au căzut cu faţa la pământ şi s-au înspăimântat foarte mult. ⁷ Dar, venind Isus, şi atingându-i, le-a zis: "Ridicaţi-vă şi nu vă temeţi!” ⁸ Ridicându-şi ochii, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus singur. ⁹ Pe când coborau de pe munte, Isus le-a poruncit: "Să nu spuneţi nimănui ceea ce aţi văzut până când Fiul Omului nu va fi înviat din morţi!”

Cuvântul Domnului

"Ridicaţi-vă şi nu vă temeţi!" (Mt 17,7)

Experimentarea paradisului, pe care cei trei apostoli au trăit-o şi care apoi i-a umplut de teamă când s-au simţit cu adevărat în prezenţa lui Dumnezeu, era un dar al lui Isus făcut lor; aveau nevoie de aceasta pentru a depăşi momentul dificil, inacceptabil din punct de vedere uman, al pătimirii şi al crucii lui Isus. Acea experienţă nu va fi suficientă pentru a-i ţine lângă Isus în momentul încercării, dar, după învierea lui, va fi o confirmare ulterioară că el, Domnul lor, este Mântuitorul de care trebuie să asculte şi pe care trebuie să-l urmeze fără teamă.