Lecturi: Fap 1,1-11; Ps 46; Ef 1,17-23; Mt 28,16-20 Alb Psaltirea: săptămâna 5

Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefaţă pentru Înălţare I sau II

Antifoane și versete
Pe când ei stăteau cu ochii îndreptaţi spre cer, el s-a înălţat. Dumnezeu se înalţă în strigăte de bucurie. Domnul înaintează în sunete de trâmbiţă (sau Aleluia!). L-a făcut să şadă la dreapta sa, în ceruri. Mi s-a dat toată puterea în cer şi pe pământ.
Sfântul Luca în Faptele Apostolilor prezintă Înălţarea lui Cristos la cer ca sfârşitul prezenţei lui pământeşti şi ca punct de plecare al răspândirii misionare a Bisericii. El va fi prezent în mijlocul discipolilor săi într-o dimensiune nouă, umblând cu ei pe drumurile lumii, unde îi trimite ca martori ai învierii şi vestitori ai iertării păcatelor şi ai vieţii. Cristos, acum la dreapta Tatălui, este capul Bisericii şi fundamentul speranţei noastre. Prin Botez fiecare om intră în noua dimensiune a celui înviat, se gândeşte şi le caută pe cele de sus, unde este Cristos. În Evanghelie, Isus îşi ia rămas bun de la ai săi şi le încredinţează lor misiunea de a vesti tuturor popoarelor mesajul său de mântuire. Îi asigură că va fi cu ei până la sfârşitul lumii.

Sfântul Zilei

Sf. Maxim, ep.