Lecturi: Fap 1,15-17.20ac-26; Ps 102; 1In 4,11-16; In 17,11b-19 Alb Psaltirea: săptămâna 3

Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefaţă pentru Înălţare I sau II

Antifoane și versete
Trebuie să devină împreună cu noi, martor al învierii sale. Domnul şi-a aşezat tronul său în ceruri (sau Aleluia!). Cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne în el. Să fie una ca şi noi.
La sfârşitul discursului-testament, Isus se adresează Tatălui pe care-l va "glorifica" în moartea şi învierea sa, care sunt acum iminente, şi-i încredinţează comunitatea discipolilor. Este rugăciunea sacerdotală a lui Cristos. El descrie comunitatea apostolilor prin câteva trăsături care constituie inima Bisericii. Trebuie să fie una, unită cu Dumnezeu şi cu fraţii în iubire. Trebuie să păstreze şi să proclame cuvântul pe care Cristos i l-a încredinţat. Trebuie să fie în lume fără să fie din lume, acţionând în ea ca un ferment. Trebuie să accepte suferinţa pe care ura lumii o presupune, continuând să anunţe lumii evenimentul pascal, izvor de mântuire universală.

Sfântul Zilei

Sf. Bernardin din Siena, pr.