Lecturi: Is 50,4-7; Ps 21; Fil 2,6-11; Mc 14,1-15,47 Roşu Psaltirea: săptămâna 2

Liturghie proprie, Credo, prefaţă proprie

Antifoane și versete
Faţa nu mi-am întors-o de la cei care mă ocărau şi mă scuipau. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit? S-a înjosit pe sine; de aceea şi Dumnezeu l-a înălţat. Căutau să-i întindă o cursă, ca să-l poată aresta şi condamna la moarte.
Isus care se opusese totdeauna la orice manifestare publică şi care a fugit când poporul a voit să-l facă rege se lasă dus în triumf. Numai acum, când avea să meargă la moarte, acceptă să fie aclamat în mod public ca Mesia, răscumpărătorul, regele şi învingătorul. Liturgia ne invită să fixăm privirea asupra slavei lui Cristos, regele veşnic, pentru a fi pregătiţi să înţelegem mai bine valoarea umilinţei sale, cale necesară pentru înălţarea supremă. Numai o iubire infinită poate explica umilitoarele chinuri ale Fiului lui Dumnezeu.

Sfântul Zilei

Sf. Hugo, ep.