Lecturi: Ez 34,11-16; Ps 22; In 10,11-16 Alb Psaltirea: săptămâna 5

Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi

Antifoane și versete
Cum cercetează păstorul turma sa, aşa voi cerceta şi eu oile mele. Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic. Păstorul cel bun îşi dă sufletul pentru oile sale.
Sfântul Grigore cel Mare (540-604) s-a născut la Roma. Urcând treptele ierarhiei civile, a ajuns prefect al oraşului. A renunţat la această funcţie şi a îmbrăţişat viaţa monastică. Moştenirea rămasă de la tatăl său a oferit-o pentru întemeierea mai multor mănăstiri. Papa Pelagiu al II-lea i-a conferit diaconatul şi l-a trimis în misiune la Constantinopol ca legat papal. Ales papă la 3 septembrie 590, el pune în slujba Bisericii darurile sale de organizator şi scriitor. Trimite misionari în Anglia, organizează Liturghia romană şi muzica religioasă, care-i poartă numele. În operele sale comentează fără încetare Scripturile; îi învaţă pe toţi căile perfecţiunii evanghelice şi dă păstorilor sfaturi pentru a conduce la Dumnezeu pe oamenii care le sunt încredinţaţi. A fost cu adevărat păstor, conducând cu înţelepciune treburile Bisericii, apărându-i pe săraci, propovăduind şi întărind credinţa. A scris multe lucrări de morală şi dogmatică. Cele 848 de scrisori rămase de la el şi omiliile către popor dovedesc limpede imensa activitate desfăşurată. Viaţa sfântului Benedict şi Liber regulae pastoralis - Cartea păstoririi sufletelor - sunt citite şi astăzi cu mult interes şi mult folos. A murit la 12 martie 604. Este cinstit atât în Biserica apuseană, cât şi în Biserica răsăriteană.

Sfântul Zilei

Sf. Grigore cel Mare, pp. înv. **