Lecturi: Is 50,4-7; Ps 21; Fil 2,6-11; Lc 22,14-23,56 (Lc 23,1-49) Roşu Psaltirea: săptămâna 2

Liturghie proprie, Credo, prefaţă proprie

Antifoane și versete
Faţa nu mi-am întors-o de la cei care mă ocărau şi mă scuipau. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit? S-a înjosit pe sine; de aceea şi Dumnezeu l-a înălţat. Mult am dorit să mănânc cu voi acest ospăţ de Paşti înainte de a pătimi.
Astăzi Liturghia pune accentul asupra patimii, iar duminica următoare asupra învierii. Domnul care vine aclamat de popor şi de discipolii săi, este acelaşi profet care va fi capturat, bătut, osândit şi răstignit pe cruce. Isus intră în Ierusalim pentru a desăvârşi misterul morţii şi învierii sale. El intră ca un împărat, iar darul său este pacea. Să strigăm şi noi împreună cu discipolii şi mulţimea: "Binecuvântat să fie împăratul, care vine în numele Domnului! Pace în cer şi mărire întru cei de sus!". După strigătul "Osana" urmează strigătul "Să fie răstignit!": două momente care pregătesc "ceasul lui Isus care, pentru noi, se îndreaptă liber spre întâmpinarea morţii sale pe cruce". Evanghelistul Luca, istorisind patima, evidenţiază demnitatea şi blândeţea lui Isus, model perfect al "dreptului care suferă fără vină"; îi iartă pe ucigaşii săi, deschide raiul răufăcătorului şi se încredinţează în mâinile Tatălui.

Sfântul Zilei

Sf. Sixt al III-lea, pp.