Lecturi: Rom 8,22-27; Ps 14; Lc 10,38-42 Alb Psaltirea: săptămâna 5

Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi

Antifoane și versete
Duhul Sfânt intervine pentru noi prin strigăte negrăite. Cel drept va locui, Doamne, pe muntele tău cel sfânt. Marta l-a primit în casa ei. Maria şi-a ales partea mai bună.
Sfânta Tereza (1515-1582), numită şi Tereza cea Mare, s-a născut la Avila, în Spania. Este prima femeie care a primit titlul de învăţător al Bisericii (1970). A avut nouă fraţi şi două surori; citeau împreună vieţile sfinţilor. La vârsta de 12 ani a pierdut-o pe mama. A intrat la 18 ani în mănăstirea carmelită din Avila. Într-o zi icoana Ecce homo aflată în capelă s-a însufleţit şi a început să sângereze; atunci Tereza a îngenuncheat în faţa lui Cristos şi l-a rugat să-i dea "o dată pentru totdeauna puterea de a nu-l mai ofensa". Începe o viaţă nouă, plină de suferinţe şi bucurii suprafireşti, pe care le-a descris în cărţile sale: Drumul perfecţiunii, Gânduri despre iubirea de Dumnezeu, Castelul interior. Prin activitatea ei a crescut numărul mănăstirilor carmelite reformate. La moartea ei existau în Spania 32 de mănăstiri, 17 pentru femei şi 15 pentru bărbaţi. La 4 octombrie 1582 se afla în mănăstirea din Alba (Spania); simţind că se apropie sfârşitul, a cerut să i se aducă sfânta Împărtăşanie; când a văzut preasfântul sacrament, a exclamat: "Domnul meu şi mirele meu! A venit în sfârşit clipa după care am suspinat cu atâta dor". A fost ridicată la cinstea altarelor la 12 martie 1622.

Sfântul Zilei

Sf. Tereza din Avila, fc. înv. **