Lecturi: Fap 1,12-14; Ps 26; 1Pt 4,13-16; In 17,1-11a Alb Psaltirea: săptămâna 3

Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefaţă pentru Înălţare I sau II

Antifoane și versete
Stăruiau într-un cuget în rugăciune. Cred că voi vedea bunătatea Domnului în împărăţia celor vii (sau Aleluia!). Dacă veţi primi ocări pentru numele lui Cristos, fericiţi veţi fi. Părinte, preamăreşte-l pe Fiul tău.
Valoarea primei lecturi este concentrată pe această comunitate mică adunată "în încăperea de sus". În ea, ca membru ales al Bisericii, este Maria, mama lui Isus. Această comunitate, care se roagă asiduu, devine modelul oricărei comunităţi creştine. A doua lectură ne spune că dacă suferinţa derivă din faptul că suntem creştini, ea este adevărata participare la misterul lui Cristos şi este izvor de certitudine că vom participa la mărirea lui. Pe baza acestei convingeri devine uşor de înţeles apropierea dintre tema bucuriei şi tema suferinţei. Rugăciunea lui Isus din Evanghelie are ca obiect gloria sa şi pe aceea a Tatălui. Glorificarea Tatălui şi a Fiului în parte este deja realizată, totuşi deplina realizare va fi când Fiul prin moartea sa va trece din această lume la Tatăl. Această trecere dureroasă este considerată ca actul prin care Tatăl manifestă în mod dinamic gloria sa şi în acelaşi timp îl glorifică şi pe Fiul său. Crucea este gloria, sau dacă vrem, mijlocul indispensabil pentru a o atinge.

Sfântul Zilei

Sf. Florian, m.