Lecturi: 1In 5,1-5; Ps 36; Mt 10,22-25a Alb Psaltirea: săptămâna 5

Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi sau de la Înălţare

Antifoane și versete
Credinţa noastră este aceea care ne-a făcut să învingem lumea. Legea ta, Doamne, este mereu în inima mea. Când vă vor prigoni într-un oraş, fugiţi în altul.
Atanasie (295-373), care a cunoscut persecuţia lui Diocleţian încă din copilărie, avea aproape 30 de ani şi era secretarul episcopului de Alexandria, oraşul său natal, când un preot din acest oraş, numit Arius, a fost condamnat de Conciliul din Niceea în 325, pentru că nega divinitatea lui Cristos. Patriarh de Alexandria în 328, Atanasie a trebuit să lupte în cei 45 de ani de episcopat cu arianii care unelteau împotriva lui pe lângă Constantin cel Mare şi urmaşii săi. A fost exilat de cinci ori, dar, în ciuda încercării, nu a încetat să predice misterul Fiului lui Dumnezeu, făcut om pentru ca oamenii să devină fiii lui Dumnezeu. "Îmi pare bine atunci când trebuie să mă apăr", scrie el în Apologia fugi. Pentru pustnici, vijeliosul episcop de Alexandria a scris o mare operă: Istoria arianilor pentru monahi. Acest păstor, aşa de apropiat de poporul său, a înţeles foarte bine sensul vieţii monastice, la răspândirea căreia a contribuit mult prin scrierea vieţii prietenului său - sfântul Anton, abate.

Sfântul Zilei

Sf. Atanasie, ep. înv. **