Lecturi: Is 42,1-4.6-7; Ps 28; Fap 10,34-38; Mt 3,13-17 Alb Psaltirea: săptămâna 5

Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefaţă proprie

Antifoane și versete
Iată-l pe slujitorul meu în care sufletul meu îşi găseşte toată bucuria. Domnul binecuvântează pe poporul său cu pace. Domnul l-a uns cu Duhul Sfânt. Îndată ce Isus a fost botezat, a văzut Duhul lui Dumnezeu coborându-se asupra lui.
Botezul care mântuieşte este acela care, cu ajutorul Duhului Sfânt, ne sprijină în străbaterea aceluiaşi drum cu cel al lui Isus, Fiul preaiubit al Tatălui, unul-născut, devenind asemenea lui în totul. Petru începe cu o constatare: Dumnezeu nu face deosebire între persoane, nu face distincţii între popoare după culoarea pielii. Pe această bază el anunţă evanghelia şi păgânilor. Isus a pătimit, a murit, a înviat, şade la dreapta Tatălui. Toate acestea, pentru a-i elibera pe oameni de puterea diavolului şi pentru a le ierta păcatele. "Slujitorul lui Iahve" este cel care ia asupra sa păcatele poporului. În Cristos care se supune la un act public de căinţă, botezul în Iordan, vedem solidaritatea Sfintei Treimi cu istoria noastră. Isus nu se distanţează de umanitatea păcătoasă, este un om ca şi ceilalţi, venit într-o omenire păcătoasă, se identifică cu ea, dar nu-i păcătos. Nu mărturiseşte păcatele sale, ci le mărturiseşte pe ale noastre (nouă ne este prea mare ruşine). Universalitatea mărturisirii sale şi sfinţenia vieţii, ajută omenirea veche să treacă într-o omenire nouă.

Sfântul Zilei

Sf. Ilarie, ep. înv.