Lecturi: Dan 7,9-10.13-14 (2Pt 1,16-19) Ps 96 Lc 9,28b-36 Alb Psaltirea: săptămâna 5

Liturghie proprie, Gloria, prefaţă proprie

Antifoane și versete
Îmbrăcămintea lui era albă ca zăpada (Acest glas, venit din cer, l-am auzit noi înşine). Pe faţa lui strălucea gloria Tatălui. Pe când se ruga, aspectul feţei i s-a schimbat.
Se spune despre un om că ochii îi strălucesc de înţelepciune sau de bunătate, sau că persoana lui exercită o fascinaţie irezistibilă. Despre Isus, trei ucenici au putut mărturisi: "În el strălucea slava lui Dumnezeu". Miraculosul în schimbarea la faţă este că un om cu un trup ca al nostru răspândeşte o lumină divină. Această luare în stăpânire a trupului şi a întregii umanităţi a lui Isus de către slava luminoasă a lui Dumnezeu Tatăl se va realiza la înviere, a cărei prevenire este schimbarea la faţă. Un astfel de destin are de ce să minuneze şi explică de ce Petru încearcă să rămână în această contemplare. Totuşi acest eveniment nu este un punct terminus, ci o etapă pe calea ce duce la angajarea absolută: aceea a crucii. Papa Calist al III-lea a ridicat amintirea Schimbării la Faţă la rangul de mare sărbătoare şi a fixat-o la data de 6 august, în amintirea victoriei repurtate de armatele creştinilor împotriva turcilor la Belgrad, în 1456; vestea despre această biruinţă a ajuns la Roma la data de 6 august. Sărbătoarea Schimbării la Faţă pentru viaţa creştină este o amintire a datoriei de a lucra fără încetare la îndepărtarea valului ignoranţei şi al răutăţii de pe faţa inimii, pentru ca măreţia lui Dumnezeu să schimbe şi sufletul creştinului.

Sfântul Zilei

SCHIMBAREA LA FAŢĂ A DOMNULUI