Virtuţi care se referă direct la Dumnezeu; care au drept origine, cauză şi scop pe Dumnezeu Unul-Întreit. Îl dispun pe creştin să trăiască în relaţie cu Sfânta Treime; întemeiază, însufleţesc şi caracterizează comportamentul moral al creştinului; dau formă şi viaţă tuturor virtuţilor morale (umane). Sunt revărsate de Dumnezeu în sufletul credincioşilor pentru a-i face capabili să se comporte ca fii ai săi şi să merite viaţa veşnică. Ele sunt: credinţa, speranţa şi dragostea.
