(Din lat. crédere, a crede). Virtutea teologală prin care noi credem în Dumnezeu şi credem tot ceea ce el ne-a spus şi ne-a revelat şi ceea ce Biserica ne-a propus să credem, căci el este însuşi Adevărul. Creştinul trebuie nu numai să păstreze credinţa şi să o trăiască, ci să o şi profeseze, să-i dea mărturie cu îndrăzneală şi să o răspândească (cf. CBC 1814-1815).
