(Din lat. rogátio, cerere, derivat din rogáre, a ruga). "Rugăciunea este înălţarea sufletului către Dumnezeu, sau cererea de la Dumnezeu a unor lucruri potrivite" (sfântul Ioan Damascenul). Rugăciunea de cerere are ca obiect iertarea, căutarea împărăţiei lui Dumnezeu, ca şi orice nevoieadevărată. Rugăciunea de mijlocire constă într-o cerere făcută în favoarea altcuiva. Ea nu cunoaşte limite, şi se extinde şi asupra duşmanilor. Orice bucurie şi orice suferinţă, orice eveniment şi orice nevoie pot constitui motivul unei aduceri de mulţumire care, împărtăşindu-se din cea a lui Cristos, trebuie să umple viaţa întreagă: "În toate aduceţi mulţumire" (1Tes 5,18). Rugăciunea de laudă, cu totul dezinteresată, se concentrează asupra lui Dumnezeu; îl caută pentru el însuşi, îl slăveşte, dincolo de ceea ce face el, pentru că EL ESTE (cf. CBC 2621; 2646-2649).
