(Din lat. praelátus, participiul trecut de la verbul praeférre, a pune pe cineva înaintea altora). În sens propriu şi canonic#, este clericul care deţine puterea de conducere ordinară (jurisdicţia) şi este numit "Ordinariu". Apoi, păstorul propriu al unei prelaturi teritoriale şi cel al unei prelaturi personale. În sens impropriu şi onorific, preotul căruia Sfântul Scaun i-a acordat acest titlu ca distincţie onorifică.
