(Din lat. ordinárius, derivat din ordináre, a orândui). Denumire canonică dată titularului unui oficiu ecleziastic care comportă o putere de conducere sau de jurisdicţie asemănătoare într-un anumit fel celei episcopale. Conform Dreptului canonic au denumirea de ordinariu: episcopii diecezani, cei echivalaţi episcopului diecezan (abaţii şi prelaţii teritoriali, vicarii şi prefecţii apostolici, administratorii apostolici), administratorii diecezani, vicarii generali şi episcopali, superiorii majori ai institutelor călugăreşti clericale de drept pontifical şi ai societăţilor de viaţă apostolică clericale, de drept pontifical.
