(Din gr. mýstikos, tainic, ascuns). 1. O experienţă specială şi profundă de cunoaştere şi de unire cu realităţile dumnezeieşti, acordată în mod gratuit de Dumnezeu. Experienţele mistice, care pot fi însoţite de extaze, viziuni şi alte fenomene de acest fel, sunt de obicei precedate de o practicare serioasă a contemplaţiei şi ascezei şi au loc mai ales în rândul credincioşilor care se dedică în mod intens rugăciunii şi sunt sensibili la prezenţa lui Dumnezeu. 2. Ramură a Teologiei spirituale care tratează despre experienţele mistice.
