(Din gr. híera arché, conducere sacră). În sens larg, totalitatea persoanelor care, în grade diferite şi subordonate unele altora, îndeplinesc funcţia de a învăţa, de a sfinţi şi de a conduce în Biserică. În ierarhia preoţească există trei grade: episcopatul, prezbiteratul şi diaconatul. În sens strict, papa şi Colegiul episcopilor. În sens şi mai strict, episcopatul unei ţări, al unei regiuni.
