(Din gr. epískopos, cel care supraveghează). Persoana care a primit sacramentul sfintei Preoţii în gradul episcopatului. În virtutea consacrării sale sacramentale şi a comuniunii ierarhice cu Capul şi cu membrii Colegiului episcopal, episcopul este constituit membru al acestui Colegiu. Pus în fruntea unei Biserici particulare (dieceză), el îndeplineşte acolo, în numele lui Cristos, oficiul (primit prin consacrare) de a sfinţi, de a învăţa şi de a conduce sau de a păstori. Ca urmaş al apostolilor şi ca membru al Colegiului episcopal, episcopul ia parte la responsabilitatea apostolică şi la misiunea întregii Biserici sub autoritatea papei, succesorul sfântului apostol Petru (cf. CBC 1594).
