(Din lat. clérus, derivat din gr. kléros, ales, desemnat la sorţi). Totalitatea slujitorilor hirotoniţi: diaconi, preoţi, episcopi. "Din instituirea divină, există, în Biserică, între credincioşi, slujitori sacri care în drept sunt numiţi clerici; ceilalţi credincioşi sunt numiţi laici" (CDC, can. 207, § 1 ). Cler indigen sau autohton, clerul provenit din rândul populaţiei proprii unei anumite ţări. Cler regular, clerul format din călugări; cler secular, format din clericii care nu aparţin unor institute călugăreşti. Cler diecezan, clerul unei dieceze, format atât din clerici seculari cât şi din clerici regulari care desfăşoară activitatea pastorală sub conducerea episcopului diecezan. În Biserica Romano-Catolică, cineva devine cleric prin primirea diaconatului.
