(Din gr. anabáinein, a urca). Loc ridicat, înconjurat de un perete rotund sau poligonal din piatră sau lemn, situat în prezbiteriu, de unde sunt proclamate, în cadrul celebrărilor liturgice, lecturile, psalmul responsorial şi preconiul pascal. Tot aici pot avea loc omilia şi rugăciunea credincioşilor. La amvon nu au acces comentatorul şi dirijorul corului. Numeroase biserici vechi aveau două amvoane: unul pentru epistolă şi alte lecturi, şi altul pentru evanghelie şi omilie. Începând din evul mediu târziu, amvonul este situat în nava centrală a bisericii, e ridicat mai sus şi devine locul potrivit pentru oratoria sacră. În urma reformei liturgice înfăptuite de Conciliul al II-lea din Vatican, amvonul este adus din nou în prezbiteriu.
