Este rugăciunea cu care se încheie Liturgia Cuvântului. Se numeşte universală deoarece cuprinde nevoile întregii Biserici, universale şi locale (cf. 1Tim2,1-2). În ea, poporul lui Dumnezeu, exercitându-şi funcţia preoţească, se roagă pentru toţi oamenii. În mod normal această rugăciune nu poată să lipsească din Liturghiile la care participă credincioşii, astfel încât se înalţă rugăciuni pentru nevoile Bisericii, pentru conducători şi mântuirea lumii întregi, pentru cei aflaţi în situaţii grele, pentru comunitatea locală (PNMR 45-46; cf. SC 53). Se mai numeşte Rugăciunea credincioşilor, adică a tuturor acelora care au primit Botezul. Din primele veacuri ale Bisericii şi până în acest moment, puteau să participe la liturgie şi catecumenii care se pregăteau pentru Botez. Începând cu această rugăciune continuau să rămână la Liturghie numai credincioşii, adică numai cei botezaţi.
