ZMTCracovia2016:
Călătoria apostolică a Sfântului Părinte Francisc în Polonia
cu ocazia celei de-a XXXI-a Zi Mondială a Tineretului
(27-31 iulie 2016)
Întâlnirea cu autorităţile, cu societatea civilă şi cu corpul diplomatic
Cracovia, Curtea de Onoare de la Wawel, miercuri, 27 iulie 2016
Domnule preşedinte,
Stimate autorităţi,
Stimaţi membri ai corpului diplomatic,
Rectori magnifici,
Doamnelor şi domnilor,
Îl salut cu respect pe domnul preşedinte şi îi mulţumesc pentru generoasa primire şi pentru cuvintele respectuoase. Sunt bucuros să-i salut pe distinşii membri ai guvernului şi ai parlamentului, pe rectorii universitari, autorităţile regionale şi citadine, precum şi pe membri corpului diplomatic şi celelalte autorităţi prezente. Este pentru prima dată când vizitez Europa centro-orientală şi sunt bucuros să încep din Polonia, care a avut printre fiii săi pe neuitatul sfânt Ioan Paul al II-lea, creator şi promotor al Zilelor Mondiale ale Tineretului. Lui îi plăcea să vorbească despre Europa care respiră cu cei doi plămâni ai săi: visul unui nou umanism european este însufleţit de respiraţia creativă şi armonioasă a acestor doi plămâni şi de civilizaţia comună care îşi are în creştinism rădăcinile sale cele mai solide.
Amintirea deosebeşte poporul polonez. Mereu m-a impresionat simţul viu al istoriei papei Ioan Paul al II-lea. Când vorbea despre popoare, el pornea de la istoria lor pentru a le evidenţia comorile de umanitate şi spiritualitate. Conştiinţa identităţii, liberă de complexe de superioritate, este indispensabilă pentru a organiza o comunitate naţională pe baza patrimoniului său uman, social, politic, economic şi religios, pentru a inspira societatea şi cultura, menţinându-le fidele faţă de tradiţie şi în acelaşi timp deschise la reînnoire şi la viitor. În această perspectivă aţi celebrat de curând a 1050-a aniversare a Botezului Poloniei. A fost cu siguranţă un moment forte de unitate naţională, care a confirmat că înţelegerea, chiar şi în diversitatea opiniilor, este drumul sigur pentru a ajunge la binele comun al întregului popor polonez.
Şi cooperarea rodnică în cadrul internaţional şi consideraţia reciprocă se formează prin conştiinţa şi respectarea identităţii proprii şi a celuilalt. Nu poate să existe dialog dacă fiecare nu porneşte de la propria identitate. În viaţa zilnică a fiecărui individ, ca a oricărei societăţi, există însă două tipuri de amintire: bună şi rea, pozitivă şi negativă. Amintirea bună este cea pe care Biblia ne-o arată în Magnificat, cântarea Mariei, care îl laudă pe Domnul şi opera sa de mântuire. În schimb amintirea negativă este aceea care ţine privirea minţii şi a inimii îndreptată în mod obsesiv spre rău, înainte de toate spre cel comis de ceilalţi. Privind la istoria voastră recentă, îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că aţi ştiut să faceţi să prevaleze amintirea bună: de exemplu, celebrând cei 50 de ani ai iertării reciproce oferite şi primite între episcopatele polonez şi german, după al doilea război mondial. Iniţiativa, care a implicat iniţial comunităţile ecleziale, a pornit şi un proces social, politic, cultural şi religios ireversibil, schimbând istoria raporturilor dintre cele două popoare. În această privinţă, amintim şi Declaraţia comună dintre Biserica catolică din Polonia şi cea ortodoxă din Moscova: un act care a demarat un proces de apropiere şi fraternitate nu numai între cele două Biserici, ci şi între cele două popoare.
Astfel nobila naţiune poloneză arată cum se poate face să crească amintirea bună şi să se lase deoparte cea rea. Pentru asta se cere o speranţă şi încredere tare în Cel care conduce destinele popoarelor, deschide porţi închise, transformă dificultăţile în oportunităţi şi creează noi scenarii acolo unde părea imposibil. Dă mărturie despre asta istoria Poloniei: după furtuni şi întuneric, poporul vostru, restabilit în demnitatea sa, a putut să cânte, ca evreii la întoarcerea din Babilon: "Ni se părea că visăm. [...] Gura noastră s-a umplut de veselie, limba noastră de bucurie" (Ps 126,1-2). Conştiinţa drumului parcurs şi bucuria pentru ţintele obţinute dau forţă şi seninătate pentru a înfrunta provocările momentului, care cer curajul adevărului şi o constantă angajare etică, pentru ca procesele decizionale şi operative precum şi relaţiile umane să respecte întotdeauna demnitatea persoanei. Fiecare activitate este implicată în asta: şi economia, raportul cu mediul şi însuşi modul de a gestiona complexul fenomen migrator.
Acesta din urmă cere un supliment de înţelepciune şi de milostivire, pentru a depăşi fricile şi a realiza cel mai mare bine. Trebuie găsite cauzele emigraţiei din Polonia, facilitându-i pe cei care vor să se întoarcă. În acelaşi timp, este nevoie de disponibilitatea de a primi pe cei care fug de războaie şi de foamete; solidaritatea faţă de cei care sunt privaţi de drepturile lor fundamentale, între care acela de a mărturisi în libertate şi siguranţă propria credinţă. În acelaşi timp trebuie solicitate colaborări şi sinergii la nivel internaţional cu scopul de a găsi soluţii la conflicte şi la războaie, care constrâng atâtea persoane să lase casele lor şi patria lor. Astfel este vorba de a face posibilul pentru a alina suferinţele lor, fără a înceta să acţioneze cu inteligenţă şi continuitate pentru dreptate şi pace, mărturisind în fapte valorile umane şi creştine.
În lumina istoriei sale milenare, invit naţiunea poloneză să privească cu speranţă la viitor şi la chestiunile pe care trebuie să le înfrunte. Această atitudine favorizează un climat de respect între toate componentele societăţii şi o confruntare constructivă între diferitele poziţii; în afară de asta, creează condiţiile cele mai bune pentru o creştere civilă, economică şi chiar demografică, alimentând încrederea de a oferi o viaţă mai bună propriilor copii. De fapt, ei nu vor trebui doar să înfrunte probleme, ci se vor bucura de frumuseţile creaţiei, de binele pe care vom şti să-l facem şi să-l răspândim, de speranţa pe care vom şti să le-o dăruim. Înseşi politicile sociale în favoarea familiei, primul şi fundamentalul nucleu al societăţii, pentru a le ajuta pe cele mai slabe şi sărace şi a le susţine în primirea responsabilă a vieţii, vor fi în acest mod şi mai eficace. Viaţa trebuie primită şi tutelată mereu - ambele lucruri împreună: primită şi tutelată - de la zămislire la moartea naturală, şi toţi suntem chemaţi s-o respectăm şi să avem grijă de ea. Pe de altă parte, statului, Bisericii şi societăţii îi revine să însoţească şi să ajute concret pe cel care se află în gravă dificultate, pentru ca un copil să nu fie niciodată simţit ca o povară ci ca un dar, iar persoanele mai fragile şi sărace să nu fie abandonate.
Domnule preşedinte,
Naţiunea poloneză poate conta, aşa cum a fost în tot parcursul său istoric lung, pe colaborarea Bisericii catolice, pentru ca, în lumina principiilor creştine care o inspiră şi care au forjat istoria şi identitatea Poloniei, să ştie, în condiţiile istorice schimbate, să înainteze pe drumul său, fidelă faţă de cele mai bune tradiţii ale sale şi plină de încredere şi de speranţă, chiar şi în momentele dificile.
Reînnoind exprimarea recunoştinţei mele, vă urez dumneavoastră şi fiecăruia dintre cei prezenţi o slujire senină şi rodnică pentru binele comun.
Sfânta Fecioară Maria de Częstochowa să binecuvânteze şi să ocrotească Polonia!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
* * *
Papa în Polonia: Întâlnirea cu autorităţile
