Sâmbătă, 9 decembrie 2023, la propunerea comisiei zonale, pentru persoanelor consacrate din zona Roman a avut loc ziua de reculegere din perioada Adventului, timp prielnic de pregătire pentru marea sărbătoare a Crăciunului ce se apropie. Gazdă au fost Fraţii Conventuali de la Institutul Teologic Franciscan din Roman, iar tema aleasă a fost: "Duhul Sfânt în viaţa Bisericii şi în viaţa consacrată".
Despre această temă a Duhului Sfânt ne-a vorbit pr. Sebastian Bilboc, paroh şi decan de Roman, care, având în vedere tema anului pastoral, "Uniţi în Duhul Sfânt", ne-a condus în timp, începând de la evanghelia lui Cristos, amintindu-ne de Biserica primară din Faptele Apostolilor unde creştinii trăiau comuniunea fraternă în forma ideală, dar şi prin diferitele exemple de viaţă călugărească sau fraternă din viaţa consacrată, de-a lungul istoriei, ajungând până în zilele noastre, invitându-ne la a reflecta "dacă şi noi astăzi trăim această unitate a Duhului Sfânt între noi, dar şi cu Biserica Universală, după exemplul Preasfintei Treimi". Pr. Sebastian spunea că, într-adevăr, prin acest dar al Duhului lui Cristos, ne recunoaştem fii ai Tatălui care nu numai că ne uneşte în fraternitate, dar ne plasează pe toţi într-o relaţie unică de tată-fiu, despre care putem şi trebuie să spunem că el este "al nostru", pentru că el ne leagă cu o relaţie de iubire şi ne uneşte cu legături de fraternitatea prin intermediul Duhului Sfânt (cf. Rom 8,12-17). Aşadar, putem spune că fraternitatea ca stil de comunitate eclezială începe cu Isus înconjurat de ucenicii săi. Nu este proclamată prin vorbe, ci prin exemplul lui Isus care a trăit ca frate cu toţi cei pe care i-a întâlnit.
Cu un exemplu concret, pr. Sebastian l-a amintit pe Sfântul Francisc de Assisi şi fraţii săi care împreună au reuşit atât de bine să trăiască această comuniune fraternă, uniţi prin Duhul iubirii şi al păcii, folosind carisma lor nu într-o manieră egoistă ca fiind proprie, ci în folosul aproapelui şi al Bisericii: "Pentru ca totdeauna ascultători şi suspuşi la picioarele Sfintei Maici Biserici, tari în credinţa catolică, să păstrăm sărăcia, umilinţa şi Sfânta Evanghelie a Domnului nostru Isus Cristos, după cum cu tărie am făgăduit" (Rb, XI). Dar cel mai expresiv loc al acestei fraternităţi va fi cel de pe cruce, unde Isus moare în mijlocul fragilităţii umane, între cei doi tâlhari, ca semn al unei fraternităţi ce primeşte şi îmbrăţişează rănile cele mai profunde ale vieţii. Acesta este mersul normal al Misterului Pascal care prin Învierea lui Cristos devine şi împlinirea fraternităţii, imagine a Împărăţiei: "Astăzi vei fi cu mine în paradis!" (Lc 23,43); ca drum de răscumpărare a tot ceea ce părea pierdut: «Nu vă temeţi; mergeţi şi spuneţi fraţilor mei să plece în Galileea: acolo mă vor vedea" (Mt 28,10).
După meditaţie, a urmat un timp necesar de adoraţie la Preasfântul Sacrament în care a fost şi posibilitate de spovezi, timp în care fiecare a putut să stea în tăcere în faţa lui Isus şi să-i vorbească despre viaţa sa consacrată şi despre misiunea sa în comunitate şi în Biserică, ca şi discipol al său.
A urmat Sfânta Liturghie, împreună cu grupul Acţiunii Catolice din parohiile oraşului Roman, care au avut şi ei ziua de reculegere, şi astfel ne-am "unit în Duhul Sfânt", prin rugăciune şi cânt.
Pe aceeaşi temă, a comuniunii şi a misiunii noastre ca persoane consacrate în Biserică, ne-a vorbit şi pr. Cristian Blăjuţ, OFMConv., în omilia sa din cadrul Sfintei Liturghii, pe care a prezidat-o în calitate de vicar episcopal şi responsabil cu secţiunea Viaţa Consacrată în Dieceza de Iaşi. El ne relata că şi astăzi Isus parcurge micile noastre cetăţi şi sate învăţând, predicând şi vindecând. Să ne gândim numai la toate ţările pe unde merge Sfântul Părinte în călătoriile sale, să ne gândim la atâţia misionari şi misionare care predică, învaţă, se îngrijesc de orice infirmitate sau slăbiciune, aşa cum o făcea Isus. "Isus, deci, este prezent, prin intermediul misionarilor săi, prin intermediul preoţilor şi al persoanelor consacrate, şi simte compasiune faţă de toţi ca şi atunci când trecea pe străzile Palestinei". Şi noi, spunea pr. Cristian, să ne străduim "să avem aceleaşi sentimente ale lui Isus Cristos şi să avem aceeaşi compasiune faţă de cei marginalizaţi, cei care suferă de diferite boli, faţă de cei care sunt obosiţi, epuizaţi sau risipiţi ca nişte oi fără păstor". Să ascultăm, deci, de invitaţia lui Isus adresată şi astăzi, nouă, discipolilor săi: "Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini!" Trebuie să fim preocupaţi de secerişul Domnului, să avem dorinţa de a ajuta opera Domnului Isus pentru răspândirea credinţei în toată lumea, dar uniţi în acelaşi Duh Sfânt.
Să ne rugăm cu toţii, laici, persoane consacrate şi preoţi, să reînvie şi în Biserica de astăzi, spiritul misionar în inimile cât mai multor credincioşi, în special ale tinerilor şi tinerelor, ca lumina evangheliei să atragă lumea la Inima lui Isus care vine să ne mântuiască cu iubirea sa. Să ascultăm de îndemnul lui Isus care ne învaţă: "Rugaţi-l, deci, pe stăpânul secerişului să trimită lucrători în secerişul său!" (Mt 9,37-38).
Pr. Alexandru Olaru, OFMConv.
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 9 decembrie: Roman: Zi de reculegere pentru persoanele consacrate din zona Roman
