Anul Sfântului Iosif
Virtutea duioşiei. Virtutea duioşiei este o caracteristică a iubirii lui Dumnezeu. Isus a văzut duioşia lui Dumnezeu în Iosif: aşa cum un tată îşi iubeşte copiii, aşa îi iubeşte Domnul pe cei care se tem de el (Ps 103,13). Iosif cu siguranţă a auzit răsunând în sinagoga, în timpul rugăciunii Psalmilor, că Dumnezeul lui Israel este un Dumnezeu al duioşiei care este bun faţă de toţi şi el îşi arată dragostea faţă de orice făptură (Ps 145,9). Propunere: ca fraţii noştri, cei mai fragili, să poată vedea puţin în noi din duioşia lui Dumnezeu.
Virtutea primirii. Sfântul Iosif, tată în acceptare. Papa Francisc ne învaţă că primirea Sfântului Iosif ne invită să-i primim pe ceilalţi, fără excludere, aşa cum sunt, rezervând o predilecţie faţă de cei mai slabi, fragili, deoarece Dumnezeu alege ceea ce este slab.
Sfântul Iosif, tată cu un curaj creativ. Curajul creativ reiese mai ales atunci când se întâlnesc dificultăţi. De fapt, uneori în faţa unor dificultăţi putem să ne oprim şi să părăsim terenul sau să ne angajăm în vreun fel. Uneori, chiar dificultăţile scot din fiecare dintre noi resurse pe care nici măcar nu credeam că le avem. Dacă uneori Dumnezeu pare că nu ne ajută, nu înseamnă că ne-a abandonat, ci că are încredere în noi, în ceea ce putem să proiectăm, să inventăm, să găsim.
Tată în umbră. Nimeni nu se naşte tată, ci devine astfel. Şi nimeni nu devine tată numai pentru că aduce pe lume un copil, ci pentru că are grijă de el în mod responsabil. De fiecare dată când cineva îşi asume responsabilitatea pentru viaţa altcuiva, într-un anumit sens exercită paternitatea faţă de el.
Puterea tăcerii. Nu cere explicaţii, lămuriri, are încredere, crede şi acţionează. Fără niciun cuvânt. Este inteligent, înţelege planul şi îl concretizează. O tăcere datorită căreia Iosif la unison cu Maria, păzeşte cuvântul lui Dumnezeu. În tăcerea şi liniştea nopţii, îngerii îi vorbesc.
Virtutea umilinţei. Sfântul Iosif este omul care trece neobservat, omul prezenţei zilnice, prudente şi ascunse, care ştie să fie un sprijin şi o călăuză în momentele de dificultate. Câte persoane obişnuite, de obicei uitate, scriu astăzi evenimentele decisive ale istoriei noastre: medici, infirmieri, angajaţi din supermarketuri, angajaţi de la curăţenie, îngrijitori, voluntari, preoţi călugăriţe şi atâţia alţii care au înţeles că nimeni nu se salvează singur.
Virtutea ascultării. Lui Iosif Dumnezeu i-a dezvăluit planurile sale. Iosif n-a ezitat să asculte, fără a-şi pune întrebări cu privire la dificultăţile pe care le va întâmpina: sculându-se din somn, a luat copilul şi pe mama lui în timpul nopţii şi a plecat în Egipt. A rămas acolo până la moartea lui Irod. În fiecare circumstanţă a vieţii sale, Iosif a ştiut să rostească "Fiat"-ul său, ca Maria la Buna-Vestire şi Isus în Ghetsemani.
Virtutea speranţei. Ca şi lui Iosif, Isus ne repetă şi nouă: Nu vă temeţi. Trebuie să lăsăm deoparte mânia şi dezamăgirea şi să facem spaţiu, fără nicio resemnare, dar cu tărie plină de speranţă la ceea ce noi nu am ales, dar există.
Darul mijlocirii. Sfânta Tereza a lui Isus, doctor al Bisericii şi mare devotată Sfântului Iosif, ne recomandă: Nu-mi amintesc să-i fi cerut vreun har Sfântului Iosif şi să nu-l fi obţinut. Sfânta Tereza este doctor al Bisericii, deci cunoaşte bine medicamentul... spre viaţă.
Pr. Fabio Volani,
Iosefin al lui Murialdo, Roman
* * *
Din seria "Anul Sfântului Iosif":
Cele patru verbe ale Sfântului Iosif. Sfântul Iosif şi timpul nostru
Cele mai multe da-uri ale Sfântului Iosif
* * *
Din arhiva ercis.ro:
Editura "Serafica": Cinci cărţi noi, printre care şi Sfântul Iosif. Purtătorul de grijă al lui Isus
