Sesiunea de închidere a Procesului informativ diecezan asupra vieţii, virtuţilor, faimei de sfinţenie şi martiriului slujitoarei lui Dumnezeu Veronica Antal a avut loc sâmbătă, 11 noiembrie 2006, ora 10, la sediul Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi.
Sesiune a fost prezidată de Excelenţa sa Petru Gherghel, episcop de Iaşi, fiind prezenţi membrii Tribunalului constituit pentru această cauză: pr. dr. Mihai Pătrascu, judecător delegat; pr. dr. Maximilian Pal, promotor de justiţie; pr. Marius-Gabriel Căliman, notar şi pr. Damian-Gheorghe Pătraşcu, vicepostulator. Au mai participat Excelenţa sa Aurel Percă, episcop auxiliar; pr. Ioan Ciuraru, ministru provincial al Provinciei Franciscane "Sfântul Iosif"; pr. Lucian Păuleţ, cancellarius episcopal; pr. Mocanu Isidor şi alţii.
Ceremonia a început cu o rugăciune către Duhul Sfânt în capela episcopiei, după care au urmat procedurile prevăzute pentru acest moment. Preasfinţitul Petru Gherghel a mulţumit comisiei care s-a ocupat de acest caz şi l-a numit curier pentru a duce actele la Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor pe pr. Damian-Gheorghe Pătraşcu. Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor va continua analizarea actelor procesului, ultima fază fiind recunoaşterea vieţii virtuoase şi a martiriului acestei slujitoare a lui Dumnezeu din partea Scaunului Apostolic.
Scurt istoric al cauzei
Veronica Antal, s-a născut în localitatea Nisiporeşti (Com. Boteşti), judeţul Neamţ în ziua de 7 decembrie 1935 din părinţii Gheorghe şi Eva. Urmează cursurile şcolii primare din localitate, după care va rămâne acasă pentru a-şi ajuta părinţii la muncile din gospodărie. Spre vârsta de 16 ani vrea să intre în rândul Surorilor Franciscane Misionare de Assisi, la Hălăuceşti, dar această dorinţă nu poate s-o ducă la îndeplinire din cauza regimului comunist care închisese toate mănăstirile catolice din ţară şi trimisese surorile acasă.
Se retrage într-o chilie construită lângă casa părintească pentru a trăi mai în unire cu Domnul.
Nu după mult timp, face vot de castitate şi decide să nu se căsătorească. Începe o viaţă spirituală mai intensă şi-şi trăieşte vocaţia cu bucurie şi mari jertfe. Participă în fiecare zi la sfânta Liturghie în Parohia Romano-Catolică Hălăuceşti, circa 8 km de la Nisiporeşti. Se roagă în fiecare zi mai multe rozarii şi ajută pe cei nevoiaşi, mai ales pe cei mici, pe bolnavi şi bătrâni. Nu uită să se roage mai ales pentru preoţii care erau închişi în închisori din cauza credinţei. Se înscrie în Asociaţia Armata Maicii Domnului şi în Ordinul al Treilea Franciscan (Terţiarii), unde activează îndemnând pe tovarăşele sale să-şi îndeplinească bine obligaţiile pe care şi le-au asumat prin voturile de sărăcie, castitate şi ascultare.
În ziua de 24 august 1958, viaţa ei îşi va schimba direcţia. După ce fusese la sfânta Liturghie în Parohia Romano-Catolică Hălăuceşti, unde se administrase şi taina sfântului Mir de către Mons. Petru Pleşca, la întoarcere, în mijlocul câmpului, se întâlneşte cu tânărul Pavel Mocanu care, împins de dorinţe necurate începe să o asalteze cu diferite propuneri indecente. La refuzul acesteia, nereuşind s-o necinstească, o ucide cu 42 lovituri de cuţit.
Imediat după moartea ei, credincioşii din Nisiporeşti şi împrejurimi, vor vorbi despre ea ca fiind o sfântă, pentru că şi-a apărat castitatea cu preţul vieţii.
În anul 2003, în urma cererii multor credincioşi şi după o atentă analiză păstorul Diecezei de Iaşi, cu sprijinul Provinciei "Sfântul Iosif" a Fraţilor Minori Conventuali din România, la cererea vicepostulatorului, pr. Damian-Gheorghe Pătraşcu, decide ca să iniţieze cauza de canonizare a acestei slujitoare a lui Dumnezeu. Astfel, în ziua de 25 noiembrie 2003 va începe procesul informativ asupra vieţii, virtuţilor, faimei de sfinţenie şi martiriului slujitoarei lui Dumnezeu Veronica Antal.
Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, izvorul oricărei sfinţenii, sperăm ca această tânără de pe meleagurile noastre să ajungă degrabă să fie recunoscută ca sfântă de către Biserică, prin autoritatea Sfântului Părinte papa, păstorul Bisericii Universale.
Pr. Damian-Gheorghe Pătraşcu
* * *
"Îngerilor, scrieţi în Cartea vieţii: Isus este al meu iar eu sunt al lui Isus": printre puţinele cuvinte rămase de la această tânără, scrise pe un bileţel, dovadă a dăruirii sale totale faţă de Isus, mirele ceresc.
