Vatican: Angelus (29 decembrie 2013)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
În această primă duminică după Crăciun, liturgia ne invită să celebrăm sărbătoarea Sfintei Familii din Nazaret. De fapt, fiecare presepiu ni-l arată pe Isus împreună cu sfânta Fecioară Maria şi sfântul Iosif, în peştera din Betleem. Dumnezeu a voit să se nască într-o familie umană, a voit să aibă o mamă şi un tată, ca şi noi.
Şi astăzi evanghelia ne prezintă sfânta familie pe calea dureroasă a exilului, în căutare de refugiu în Egipt. Iosif, Maria şi Isus experimentează condiţia dramatică a exilaţilor, marcată de frică, nesiguranţă, necazuri (cf. Mt 2,13-15.19-23). Din păcate, în zilele noastre, milioane de familii pot să se recunoască în această realitate tristă. Aproape în fiecare zi televiziunea şi ziarele dau ştiri despre exilaţi care fug de foamete, de război, de alte pericole grave, în căutarea siguranţei şi a unei vieţi demne pentru ei şi pentru familiile lor.
În ţinuturi îndepărtate, şi atunci când găsesc de muncă, nu întotdeauna exilaţii şi imigraţii întâlnesc primire adevărată, respect, apreciere a valorilor pe care le poartă. Aşteptările lor legitime se ciocnesc cu situaţii complexe şi dificultăţi care par uneori de nedepăşit. De aceea, în timp ce ne îndreptăm privirea spre sfânta familie din Nazaret în momentul în care este constrânsă să devină exilată, ne gândim la drama acelor migranţi şi refugiaţi care sunt victime ale refuzului şi exploatării, care sunt victime ale traficului de persoane şi de muncă sclavă. Dar ne gândim şi la ceilalţi "exilaţi": eu i-aş numi "exilaţi ascunşi", acei exilaţi care pot să existe chiar în interiorul familiilor: de exemplu, bătrânii, care uneori sunt trataţi ca prezenţe care deranjează. De multe ori mă gândesc că un semn pentru a şti cum merge o familie este a vedea cum sunt trataţi în ea copiii şi bătrânii.
Isus a voit să aparţină unei familii care a experimentat aceste dificultăţi, pentru ca nimeni să nu se simtă exclus de la apropierea iubitoare a lui Dumnezeu. Fuga în Egipt din cauza ameninţărilor lui Irod ne arată că Dumnezeu este acolo unde omul este în pericol, acolo unde omul suferă, acolo unde fuge, unde experimentează refuzul şi abandonarea; dar Dumnezeu este şi acolo unde omul visează, speră să se întoarcă în patrie în libertate, proiectează şi alege pentru viaţa şi demnitatea sa şi a celor din familia sa.
Astăzi privirea noastră îndreptată spre sfânta familie se lasă atrasă şi de simplitatea vieţii pe care o duce la Nazaret. Este un exemplu care face aşa de mult bine familiilor noastre, le ajută să devină tot mai mult comunităţi de iubire şi de reconciliere, în care se experimentează duioşia, ajutorul reciproc, iertarea reciprocă. Să ne amintim de cele trei cuvinte-cheie pentru a trăi în pace şi bucurie în familie: te rog, mulţumesc, scuze. Când într-o familie membri nu sunt dominanţi şi cer "te rog", când într-o familie membrii nu sunt egoişti şi învaţă să spună "mulţumesc" şi când într-o familie unul îşi dă seama că a făcut un lucru urât şi ştie să ceară "scuze", în familia aceea este pace şi este bucurie. Să ne amintim de aceste trei cuvinte. Dar putem să le repetăm cu toţii împreună: te rog, mulţumesc, scuze.
[Toţi: te rog, mulţumesc, scuze!]
Aş vrea să încurajez familiile să conştientizeze şi importanţa pe care o au în Biserică şi în societate. De fapt, vestirea evangheliei trece înainte de toate prin familii pentru a ajunge apoi în diferitele locuri ale vieţii zilnice.
Să o invocăm cu fervoare pe Maria Preasfântă, Mama lui Isus şi Mama noastră, şi pe sfântul Iosif, soţul ei. Să le cerem lor să lumineze, să întărească, să conducă fiecare familie din lume, pentru ca să poată împlini cu demnitate şi seninătate misiunea pe care Dumnezeu i-a încredinţat-o.
_______________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori,
Următorul Consistoriu şi următorul Sinod al Episcopilor vor trata tema familiei şi faza pregătitoare deja a început de mult timp. Pentru aceasta astăzi, în sărbătoarea Sfintei Familii, doresc să încredinţez lui Isus, Maria şi Iosif această lucrare sinodală, rugându-mă pentru familiile din toată lumea. Vă invit să vă uniţi spiritual cu mine în rugăciunea pe care acum o recit:
Rugăciune către Sfânta Familie
Isuse, Marie şi Iosife, în voi contemplăm strălucirea iubirii adevărate, spre voi ne îndreptăm cu încredere.
Sfântă familie din Nazaret, fă şi familiile noastre locuri de comuniune şi cenacole de rugăciune, autentice şcoli ale evangheliei şi mici Biserici familiale.
Sfântă familie din Nazaret, niciodată să nu se mai experimenteze în familii violenţa, închiderea şi dezbinarea: oricine a fost rănit sau scandalizat să cunoască în curând mângâiere şi vindecare.
Sfântă familie din Nazaret, următorul Sinod al Episcopilor să poată retrezi în toţi conştiinţa caracterului sacru şi inviolabil al familiei, frumuseţea sa în proiectul lui Dumnezeu.
Isuse, Marie şi Iosife, ascultaţi, împliniţi rugăciunea noastră. Amin.
Adresez un salut special credincioşilor care sunt în legătură cu noi de la Nazaret, bazilica Bunei Vestiri, unde a mers secretarul general al Sinodului Episcopilor; de la Barcelona, bazilica Sagrada Familia, unde a mers preşedintele Consiliului Pontifical pentru Familie; de la Loreto, bazilica sanctuar al Sfintei Case. Şi îl extind la cei adunaţi în diferite părţi ale lumii pentru alte celebrări care au ca protagoniste familiile, ca aceea din Madrid.
În sfârşit, salut cu afect pe toţi pelerinii prezenţi aici, în special familiile! Ştiu că sunt aici familiile din comunitatea românilor din Roma. Îi salut pe tinerii din Mişcarea Focolarinilor, care provin din diferite ţări, şi pe toţi ceilalţi tineri, între care grupurile din diecezele de Milano, Como, Lodi, Padova, Vicenza şi Concordia-Pordenone. Îi salut pe copiii din Curno şi Calcinate împreună cu cateheţii; pe credincioşii din Salcedo, Carzago Riviera, San Giovanni in Persiceto şi Modica.
Vouă tuturor vă doresc o frumoasă sărbătoare a Sfintei Familii, o frumoasă şi fericită duminică şi poftă bună. La revedere!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
* * *
