Duminică, 6 noiembrie 2016, a fost o zi deosebită şi binecuvântată pentru comunitatea din Parohia Romano-catolică "Fericitul Ieremia" din Valea Mică. La sfânta Liturghie de la ora 10.00, celebrată de părintele paroh, Iosif Agiurgioaei, păstorul comunităţii, întreaga comunitate a adus mulţumiri pentru roadele primite şi în acest an din marea bunătate a Providenţei.

Adunaţi în jurul altarului, împreună cu părintele paroh, comunitatea s-a rugat, a cântat şi a mulţumit din tot sufletul Domnului pentru toate darurile primite în anul 2016. Anul a fost binevoitor, ogoarele au fost binecuvântate, soarele a încălzit pământul, iar roadele au fost pe măsură de bogate. Sfânta Liturghie a fost încununată cu omilia părintelui paroh, cu darurile prezentate la altar şi cu momentul artistic, pe care un grup de copii din comunitate l-a prezentat cu emoţie, dar cu multă inocenţă.

Îi mulţumim şi anul acesta Domnului pentru tot ce ne-a dat, pentru tot ce ne dă zi de zi, îi mulţumim pentru că am avut parte de sănătate pentru a ne putea bucura de frumuseţile anului. Totodată îi mulţumim părintelui paroh pentru susţinere, pentru deschidere şi pentru faptul că este alături de copii şi tineri în aceste iniţiative pastorale. Mulţumiri se aduc copiilor, sau micilor actori, cum i-am numit, pentru că au îndurat frigul şi ne-au transmis emoţiile lor gingaşe, dar constructive în cadrul activităţii pe care am numit-o: "Melancolii de toamnă". Mulţumim tinerilor şi întregii comunităţii pentru implicarea lor în astfel de activităţi.

Domnul să ne binecuvânteze şi să ne dea sănătate pentru ca şi anul care vine să putem spune din nou: Mulţumim, doamne!

Redăm un moment din programul artistic:

Într-o toamnă
Dintre frunze gălbioare
Furnica privi spre soare;
Suflând nasul în batistă,
Spune, răvăşită, tristă:
Soare, când te-ai micşorat?
Păsări dragi, unde-aţi plecat?
Cerule, te-ai tulburat ...
Voi frunze, când aţi picat?
Uff! ceva cam bănuiesc,
Dar am teamă să rostesc!
Şi tot sper în sinea mea,
Că poate, nu e aşa!
Soarele a priceput
Şi spune posomorât,
Încet, cu chipul mâhnit;
De abia l-a auzit:
- Fugi, furnico, şi te-ascunde
Că n-or mai fi zile blânde!
Ai muncit o vară-ntreagă
Adăposteşte-te-n grabă!
Însă harnica de ea,
Nu prea poate ca să stea:
- Am văzut o boabă mică
S-o ignor? ... Sunt o furnică!

Prof. Angelica Şarig

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 6 noiembrie: Valea Mică: Ziua recoltei şi a recunoştinţei