În ziua de 10 februarie 2011 am vizitat oraşul Cernăuţi: Universitatea, centrul vechi, diferite biserici, locul unde a stat Eminescu. Am fost impresionat de arhitectura clădirilor vechi care s-au menţinut, bisericile, picturile şi frescele din interiorul lor.
Anul de naştere al oraşului este considerat 1408, când domnul Moldovei Alexandru cel Bun (1400-1432), pe care ucrainenii îl numesc "Oleksandr Dobrii", a acordat privilegii locuitorilor din Cernăuţi. În centrul oraşului se află un panou care redă hrisovul lui Alexandru cel Bun (în acelaşi document apar şi târgurile Bârlad şi Iaşi); în faţa panoului se află statuia lui Taras Sevcenko, poet ucrainean care a trecut prin oraş. Anul trecut s-au sărbătorit 602 de ani de la fondarea oraşului.
După ce austriecii au ocupat nordul Moldovei (1775), au colonizat oraşul Cernăuţi cu germani, polonezi şi evrei. Ei au construit numeroase monumente şi instituţii (Universitatea din Cernăuţi este una dintre cele mai renumite). La 15/28 noiembrie 1918, oraşul a revenit României. Cernăuţiul, ca populaţie, era al treilea oraş al României interbelice, după Bucureşti şi Chişinău. În iunie 1940, oraşul a fost ocupat de Armata Roşie, împreună cu nordul Bucovinei, devenind după 1944 parte a Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene din URSS. După destrămarea URSS, a devenit parte a Ucrainei (în 1991).
După Cel de-al Doilea Război Mondial, ocupaţia sovietică a dus la mari schimbări în structura populaţiei. Dacă în anul 1910, 26% din locuitori se declarau români, astăzi doar 6% din populaţie se declară români. La primul recensământ făcut în anul 1775, Cernăuţiul avea 338 de familii, astăzi (recensământul din anul 2001) oraşul are 236.691 de locuitori, din care 10.553 de români şi 3.829 de moldoveni.
În centrul Cernăuţiului predomină arhitectură de influenţă austriacă: clădiri mari, unele cu picturi alegorice şi personaje mitologice, palate, monumente impresionante, basoreliefuri, sculpturi, mozaicuri, pieţe mari, parcuri... Râul Prut trece prin oraş. Numit şi "Mica Vienă", oraşul seamănă mult cu Clujul. Cernăuţiul are însă şi o parte mai puţin impresionantă la periferii, formată din blocuri de betoane de tip sovietic, cu oameni săraci...
Am vizitat Universitatea "Yurii Fedkovici". Înfiinţată în anul 1875, a fost instituţia de învăţământ superior renumită în tot Imperiul Austro-Ungar. Este o clădire impresionantă, o bijuterie, care seamănă cu un palat sau cu o fortificaţie medievală. În cadrul acesteia există şi o Facultate de Limbă şi Literatură Română. În spatele universităţii se află un parc dendrologic. După Unirea Bucovinei de Nord cu România, Universitatea a fost redenumită Universitatea "Regele Carol I". Astăzi, Universitatea are 16 facultăţi, cu 1.600 de studenţi şi cu o bibliotecă cu peste 2,5 milioane de volume.
La poartă, înainte de a intra, ne întâmpină o placă din bronz cu o inscripţie care ne spune că aici a fost sediul Mitropoliei Ortodoxe din Bucovina (1864-1882). Intrăm în curtea interioară. Ni se deschide o panoramă plină de frumuseţe: în faţă, fostul palat mitropolitan, în stânga, biserica "Trei Ierarhi" şi clădirea care găzduieşte catedra de filologie română, în dreapta, vechea casă parohială, toate construite într-un stil care combină Orientul cu Occidentul. Ion, gazda şi ghidul care ne-a însoţit, ne face atenţi asupra clădirii din dreapta, cu un acoperiş superb, din ţiglă smălţuită colorată (preluând modele folclorice bucovinene), cu ornamente, cu motive geometrice, cu dantelării în cărămidă şi arcade; clădirea are două turnuri cu ceas; crucea tronează deasupra acestora. La baza primei cupole, de jur împrejur, este steaua lui David, iar la cea de-a doua cupolă, crucea occidentală. "Unul dintre turnuri a fost renovat de evrei, iar celălalt de catolici", ne explică ghidul. "Toate clădirile au fost construite din cărămidă roşiatică. Varul, albuşul de ou, laptele şi nisipul au constituit soluţia care a fost pusă între cărămizi. Oamenii din timpul acela au donat ouă şi lapte", ne spune Ion.
Intrăm în biserică, admirăm pictura cu trăsături occidentale şi ne înălţăm gândul spre Acela căruia i se aduce închinare în acest loc. Ştim că în acest loc s-a închinat şi Gala Galaction, cel care, împreună cu pr. Vasile Radu şi mitropolitul Nicodim Munteanu, a tradus Sfânta Scriptură după textul grecesc al Septuagintei confruntat cu cel ebraic. Biserica a fost zidită în 1878, pictura s-a terminat după patru ani. Pictorul este acelaşi ca la biserica Mirăuţi-Suceava: Karl Jobst, un vienez. A fost sfinţită la 12 februarie 1882, cu patronii Trei Ierarhi: Grigore, Ioan Gură de Aur şi Vasile cel Mare. A funcţionat ca biserică seminarială până la 1944. Comuniştii au făcut din ea depozit de cereale, apoi depozit de literatură şi centru de calculatoare. În anul 1980 a început restaurarea, iar din anul 1985 s-a deschis aici muzeul de istorie al Universităţii. Din anul 1991, biserica şi-a recăpătat propria funcţie, iar din anul 1994, de când a fost reînfiinţată Facultatea de Filozofie şi Teologie, aici îşi desfăşoară practica viitorii preoţi.
Clădirile actualei Universităţi au fost construite de arhitectul ceh Iosif Hlavka pe Dealul Dominic, unul dintre cele mai înalte dealuri ale oraşului (260 m). Reşedinţa mitropolitană găzduia biserica Seminarului Teologic şi Facultatea de Teologie, iar în partea centrală se află sala sinodală, unde a avut loc istoricul eveniment de la 28 noiembrie 1918, când s-a proclamat Unirea cu România. Acoperişul a fost restaurat în 1975. În cadrul Facultăţii de Teologie au studiat şi mulţi preoţi ortodocşi care apoi au slujit în Moldova sau în Muntenia. În anul 1909, Facultatea de Teologie din Cernăuţi i-a conferit titlul de doctor în teologie pr. Grigore Pişculescu (Gala Galaction), care în perioada 1926-1941 a fost profesor titular la catedra de introducere şi exegeza Noului Testament al aceleiaşi facultăţi. (va urma)
Pr. Cornel Cadar
* * *
Ucraina - note de călătorie (I)
