Torino: Români la Madonna dell'Arco
Duminică, 11 iunie 2023, un grup de credincioşi din grupul rozarian al Capelaniei catolice româneşti din Torino au răspuns pozitiv invitaţiei de a participa la sărbătoarea în cinstea Sfintei Maria "de la Arc" (Madonna dell'Arco).
În Biserica "Sfântul Dominic", în solemnitatea Trupul şi Sângele Domnului, la ora 16.00, a avut loc Sfânta Liturghie solemnă celebrată de părintele Alexandru Răchiteanu. În această biserică, unde comunitatea noastră a celebrat pentru câţiva ani, părintele Alexandru ne-a mărturisit că aici a fost locul unde şi-a descoperit vocaţia, fiind sfinţit preot acum patru ani. În omilia sa am fost invitaţi să ne apropiem de Sfânta Împărtăşanie cu credinţă şi umilinţă, să ne închinăm atunci când îl primim pe Isus, să ne rugăm în genunchi şi să îi mulţumim pentru tot ce am primit.
La sfârşitul celebrării a avut loc o procesiune pe străzile din centrul oraşului. Au fost prezente autorităţi locale, asociaţii şi grupuri religioase din diferite ordine. Evenimentul s-a terminat cu tradiţionalul salut al devoţilor "Battenti di Maria".
*
Madonna dell'Arco
Ne aflăm pe un drum care leagă Napoli (Italia) de o altă localitate, unde era un apeduct roman, iar pe marginea drumului, la răscruce, erau construite mici capele dedicate sfinţilor. Cultul către Madonna dell'Arco este încă din anul 1450 când a avut loc primul miracol. La intrarea în oraşul Sfânta Anastasia multă lume era adunată în zona micii capele dedicate Sfintei Maria cu Pruncul pentru că era a doua zi după Paşte şi este tradiţionala întâlnire pentru a sărbători prânzul împreună cu cântece, dansuri şi jocuri. Un tânăr a pierdut un pariu la un joc cu bile. Supărat a început să spună cuvinte jignitoare către Maria aruncând cu putere bila în obrazul ei stâng. Ca şi cum ar fi "carne vie", acesta a început imediat să sângereze. Oamenii prezenţi strânşi în jur au strigat că este un miracol. Această ştire s-a răspândit imediat şi numeroşi credincioşi au început să ceară haruri sau să aducă flori, lumânări şi daruri. În timpul anilor au mai urmat multe alte miracole precum picioarele căzute ale Aureliei Del Prete, piatra frântă în timpul construcţiei sanctuarului, miracolul stelelor sau cum sanctuarul şi zona limitrofă nu a fost atinse de erupţiile vulcanului Vezuviu (din anii 1631, 1660, 1676, 1872, 1906).
Pe 18 aprilie este celebrată memoria liturgică către Madonna dell'Arco. Sunt momente de pregătire înainte, dar din a doua zi de Paşte şi până la Rusalii în fiecare zi de sâmbătă, duminică şi luni grupuri de credincioşi devoţi vin la sanctuar.
Traduc din cuvintele părintelui Tommaso Tarantino în timpul unei omilii din anii când a fost prior la Sanctuarul Madonna dell'Arco. Aşa facem cunoştinţă cu "Battenti", cum se obişnuieşte să fie numiţi şi recunoscuţi credincioşii devoţi Madonei dell'Arco.
"Aici ai venit să strigi! Oamenii vin aici să strige! Aici se vine pentru a lăsa în sfârşit strigătul bietului om zdrobit să explodeze din inimă. Madonna dell'Arco este locul în care viaţa umană îşi aduce la lumină bolile, durerile, anxietăţile şi terorile sale. Aici strigătul de durere al umanităţii se materializează, devine concret. Iată-l: devine piatră, devine tăbliţă, rit, manifestare publică; devine mărturie de-a lungul secolelor. Iată ce este Madonna dell'Arco: concretizarea, pietrificarea durerii umane care vine aici să se răstoarne, ca lava incandescentă la picioarele Fecioarei. Aşa s-a născut acest altar! Să fii martor la ceea ce este viaţa umană! Acest sanctuar suntem noi, cu necazurile noastre, cu nenorocirile noastre, cu relele noastre, care ne ţinem gurile şi braţele larg deschise spre Ea. Ea răscumpără, eliberează şi sublimează toată suferinţa omenească... Se întorc către ea ochi din toată lumea şi o invocă Regina Arcului. Ea ia tot ceea ce este uman şi le agăţă la Dumnezeu. În Maria ceea ce este mizeria omului devine mila lui Dumnezeu; ceea ce este incapacitatea omului devine atotputernicia lui Dumnezeu. Ea îl ia pe om la fel de sărac ca el şi îl face să devină un copil al lui Dumnezeu."
Cultul către Madonna dell'Arco s-a răspândit peste tot cu primele emigrări ajungând şi în Torino unde de mulţi ani este amintită şi promovată. Vă mărturisesc că este impresionantă mărturia de credinţă şi recunoştinţă pe care o au aceşti credincioşi către Maria. Rugăciunea, dar şi diferite simboluri şi gesturi: de la salutul şi dansul steagului al devoţilor desculţi la strigatul de durere sau zâmbetul şi seriozitatea celui mai tânăr. Procesiunea s-a încheiat mai rapid pentru că ploaia a început să fie din ce în ce mai puternică. Eram tristă, dar o doamnă a venit şi ne-a mulţumit pentru participare, spunându-ne că acele picături sunt ascultarea rugăciunilor noastre.
Andreea Ioana Ferenţ
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 11 iunie: Torino: Români la Madonna dell'Arco
